The story of Mary....

[nicol_s]

Offf Mary.... eu n-as rezista

[jo_ana]

Da...
numai ca tu n-ar tgrebui sa cauti asemenea imagini acu'...
Bine ca Mariuta creste, ca poti sa o atingi si sa comunicti mai de-aproape

[mischaela]

marioara ...
stii panoul ala de care imi povesteai ... cu copii mari si plecati acasa? ca sunt asa de multi ...
focus pe el!

intradevar ... totusi ... dincolo de prima impresie ... clipul arata un adevar ...
ca rata de supravieture e extrem de mare fata de acum cativa ani ...
toata stima pentru cei care aleg sa lucreze in acele sectii!

[Cami-N]

In primul rand iti multumesc ca in noianul de griji si probleme cu care te confrunti, ti-ai facut timp sa ma feliciti de ziua mea... nu ai idee cat m-a bucurat acel mesaj desi l-am citit abia a doua zi! Tu Marie, ai un suflet asa mare... Mica ta sigur stie asta, chiar si numai pentru faptul asta,cu siguranta la voi finalul va fi foarte fericit!!! Mariuca ta mai are de recuperat mai putin de 900 de g, asta poate insemna o luna sau mai putin...oricat ar fi, eu sunt cu gandul la voi si deschid forumul asta in fiecare zi special ca sa citesc vesti de la tine... Stiu ca nu te ajuta cu nimic si imi doresc foarte tare sa pot face ceva care sa te ajute cu adevarat.... Te imbratisez si astept vesti... Abia astept sa-i vad ochii cenusii

[mary_lou]

Jo...ma uit la astfel de imagini si ma incurajez...Cred din tot sufletul in sansa ei de a fi un OM, chiar daca drumul e anevoios, cu piedici si incercari...
In prima saptamana, uram medicii si asistentele de la terapie...In a doua am inceput sa-i iubesc putin, cate putin...Din a treia, am inceput sa-i iubesc si sa mi se para niste fiinte dragi mai mult...De cand Mica are 1000 de grame si pana azi...ii divinizez...Credeti-ma nu-i doar o vorba spusa in vant si in disperare de cauza...
Oamenii aia, isi fac mai mult decat datoria...Oamenii aia dau viata!Oamenii aia dau speranta celor fara de speranta! Oamenii aia fac din oameni mici fara sansa, oameni mari cu toate sansele! Oamenii aia, lupta pentru fiecare copil, indiferent de bariere sociale, sex, cultura, statut social al parintilor...Fiecare copil care pleaca de acolo, e rezultatul eforturilor lor!Pentru asta, as vrea macar o clipa sa va ganditi la ei cu acelasi respect cu care ma gandesc eu!

Mischa, sper peste 3 ani sa pun si eu o poza pe panoul ala cu Mica mea si sa am forta si puterea sa imbarbatez alte mamici.

Retinopatie de gradul 1, se pare ca e prima incercare.Oftalmologul pediatru i-a pus diagnosticul, ceea ce, ca sa citez medicul care se ocupa acum de ea :" este foarte bine pentru varsta ei si greutatea ei"...Speram sa nu fie cazul si la ea, dar...era de asteptat.De acum sa vedem ce-i de facut, mai tarziu.Statisticile sunt favorabile, dar...eu vreau un rezultat favorabil in cazul ei...
Nu vreau sa credeti ca suntem un caz disperat, am vazut mamici de bebei care cantaresc sub 700 grame, cu varsta gestationala mai mica de 29 saptamani...Daca ele spera si sunt optimiste, eu nu am de ce sa ma plang si sa fiu pesimista...
Sper, ca Mica mea sa se dezvolte in ritmul ei si inspre bine...Brusc parca nici nu ma mai grabesc sa spun ca o vreau acasa...O vreau acasa cand e bine - chiar daca ar insemna sa stam pana la revelion in spital!

Ps...va multumesc, ca va ganditi la mine!
Mica ma asteapta, mai trec pe aici...Aaaa si Mica mea reactioneaza la numele de TEO, deci...Teo! Asa cum vrea Octav!

[jo_ana]

Ma bucur ca ai spus singura asta: Brusc parca nici nu ma mai grabesc sa spun ca o vreau acasa...O vreau acasa cand e bine - chiar daca ar insemna sa stam pana la revelion in spital!...as fi vrut sa-ti spun eu, dar te inteleg si sa-ti doresti sa va vedeti acasa...eu sunt sigura ca va fi bine, fata asta a luptat atat de mult, incat e putenica ca un munte...eu chiar ii admir pe-acesti oameni - pe cei care pot si se daruiesc vietii. Am cunoscut si eu, personal cateva asemenea persoane ... insa mai sunt si neghiobi
Normal ca ne gandim la tine

[luciangabriel]

[mary_lou]

Asteptam fix...2 saptamani...La noapte radiografie si apoi...o luam iar de la zero...Nici energie nu mai am, lacrimi nici atat...Ne-am intors in terapie...
1440grame si stam....de prea multe zile...
Am tinut-o pentru prima oara in brate, am mangaiat-o in fiecare seara pe capusor cat a stat la prematuri...Momente minunate si acum...iar rabdare...neliniste si mai mare...zau ca nici nu mai stiu cum sa ma port, sa reactionez...

[oare]

Mary, nu stiu de ce e iar la terapie...din cauza greutatii? Daca e asa, poate n-ar trebui sa te ingrijorezi...e drept ca doctorii stiu mai bine, dar orice mamica de aici iti poate spune ca bebelusii au perioade in care iau binisor in greutate si perioade in care stagneaza, dupa care o iau de la capat.
Cat despre cum sa te porti si sa reactionezi...trage o portie de plans in seara asta, ca sa te descarci, da' dupa aia revino-ti ca nu-i momentul sa ,,cazi''!
Ai grija de tine ca sa poti avea si de ceilalti!
si sa stii ca-ti tin pumnii!


p.s. Sa stii ca Sinzi continua sa ma intrebeaproape zilnic ,,Ce mai fac Mary si bebitza?'', asa ca te astept cu vesti bune!

[jo_ana]

zau ca nici nu mai stiu cum sa ma port, sa reactionez...
Sa ai incredere: in Dumnezeu, in specialisti, in Mariuta si in tine...stiu ca ti-e greu sa acorzi atate incredere si rabdare, in conditiile lu cu mana ta nu poti schimba in mai bine, dar nu te descutaja...Fii tare, fiti tari
Nu o lua atat de dramatic; o luam de la zero...asa e mai bine. Poate inclusiv investigatiile de care vorbesti ca urmeaza/s-au facut se pot realiza mai in siguranta la TI.
Putere, putere multa!