
Mi-e dor sa am timp sa scriu... in timp ce spal biberoane sau gatesc sau calc rufe, cuvinte mi se inghiesuiesc in minte, idei, fraze care se cer scrise, pe care simt nevoia sa le scriu asa cum faceam inainte... totul s-a schimbat acum, pana imi termin prioritatile, cuvintele se topesc, frazele isi pierd sensul...oboseala pune stapanire pe mine...astazi insa am reusit sa adun atata energie cat sa pot sa deschid iar jurnalul.... mi-ar placea sa am unul de mana dar am acum in casa un baiat curios care citeste totul... pana si discutiile de pe net devin curiozitatea lui si prinde ideile pana sa apuc eu sa schimb fereastra...
... cum mai zboara timpul... imi e prieten sau dusman? el imi aduce dar imi si ia, imi aduce momente asteptate si mi le ia cand se scurge la fel de repede, indiferent ce as face eu ca sa-i incetinesc cursul....
... am momente in care visez.. si visez atat de frumos incat devin o torta arzand... apoi vin acele momente in care amintindu-mi de ale mele visuri, mi se par copilarii, ca adevarata viata ne izbeste in fata in timp ce eu ma prostesc, in timp ce eu dau importanta unui sarut furat sau daruit cu pasiune, in timp ce ma admir in oglinda purtand o rochie frumoasa, in timp ce visez la momente adolescentine de care e atat de greu sa am parte in ultima vreme...
...apoi am momentele mele de mama in care rasul cu pofta al copiilor la maimutareala mea, ma face sa stralucesc... momente in care atunci cand Theuta deschide frumos gurita ca sa-i dau papica ma face fericita... momente in care Alex vine si ma cuprinde cu bratele de mijloc, fericit sau necajit, asteptand alinarea sau laudele mele... Cat de mare si frumos a crescut.... cat este de destept si cum simt ca il neglijez in anumite momente...
....mai sunt momentele in care mintea mea urzeste planuri de viitor, planuri prin care eu fac ceea ce simt nevoia sa fac ca femeie... caut solutii si idei pentru ca peste 10 ani, cand Theuta va fi mare si Alex adolescent, eu sa fiu o femeie puternica pe care ei se pot baza din toate punctele de vedere..
... mai e sotul meu, un om extraordinar cum nu cred ca mai exista altul pe lume... as vrea sa nu-l ranesc niciodata, as vrea sa-l fac fericit... dar am o limita din pacate, am o limita la cat ii pot oferi, o anume parte a sufletului meu, e numai a mea....
A venit frigul... nu-l iubesc dar iubesc ce-mi aduce el...imi readuce intalnirile cu prietenii in caldura caminului meu, in fata unei farfurii de mancare gatita cu multa dragoste si a unui pahar de vin ce-mi pune mereu roseata in obraji si zambet pe buze... Imi aduce bucuria zapezii si euforia sarbatorilor de iarna... Imi mai aduce cizmele inalte care-mi ascund gambele de care m-am plans de cand ma stiu
![Rad cu gura pana la urechi [ Rad cu gura pana la urechi]](./images/smilies/21.gif)
Fiecare parte a anului are farmecul si tristetea ei.... privesc crengile desfrunzite ale unui pom din fata blocului si ma straduiesc sa-mi amintesc ce fel de pom e fiindca nu-mi dau seama de sus ce scoarta are... Mica mea a adormit... acordurile de xilofon se aud in continuare, lumina e scazuta deja, afara e innorat si este ora 4... am renuntat de mult la emisiunile tv pe care le mai urmaream in favoarea lucrului cu Alex...azi a venit trist si a plans ca a luat FB cu minus la testul la romana... ca el vrea sa fie ca Bianca care ia mereu fb cu bravo si ca e vina mea ca nu ma ocup cum trebuie de el
![Plang [plang]](./images/smilies/plang.gif)
stiu sigur ca are dreptate... este un copil foarte inteligent dar are nevoie si de exercitiu... acum si-a facut temele singurel si ma asteapta.. eu o lungesc anume, sa-i las putin timp de joaca, apoi vom lucra 2 ore... azi a dormit la pranz, am adormit si eu langa el, mica fiind cu bona... numai asa adoarme la pranz, daca il tin eu in brate dar eu atat de rar am timp sa fac lucrul asta...