The story of Mary....

[mary_lou]

...In noptile insomniace din ultima jumatate de an si mai ales din ultima perioada, m-am recitit de multe ori aici.Intr-unele randuri m-am regasit, in altele nu, in unele am si uitat ca am trecut prin atatea intamplari hazlii si intamplari triste...Facand un bilant, al acestui jurnal, per total pot spune ca este un trend ascendent in dezvoltarea mea ca om....
In ultimii 6 ani petrecuti "aici", am pornit de la o nehotarata de 24 ani, care a trait experientele primului nascut, cu o cariera la inceput de drum, apoi la inevitabilele probleme "domestice" si problemele generate de job, lipsa timpului si lipsa socalizarii, la amintiri hazlii din vremea copilariei la bunicii mei, intamplari ale "omului mare" care sunt azi si diverse filozofii...Vorba cuiva: "cine dracu sa mai inteleaga pestii?"Schimbatoare...m-am descoperit schimbatoare in ganduri, in trairi, in fiecare zi o alta eu...O fi bine, o fi rau...

Va mai aduceti aminte de intalnirea mea cu Mira? Sau intalnirea mea cu Flora? Oooo, dar de intalnirea cu Miorara si Mischa intr-un toi de iarna "inarmate" cu barbati, patrunjel si lamai?

Peripetiile mele de la nunta din Bucuresti, intalnirea cu Atena??

Pierderea unei sarcini, "explorarile mele medicale", zilele de nastere ale copilului meu, ale sotului si ale mele, pierderile oamenilor dragi, nasterea nepotelului meu, problemele fratelui meu...Pana si pe nebuna de Elefteria de la 4 am pomenit-o aici cu haina ei din matza moarta...Desi cred ca-s mai nebuna eu...
Toate au trecut, si acum am provocarea vietii mele - mama a doi copii...Vreau peste exact trei ani, sa ma recitesc de la postul asta inainte si sa gasesc doar reusite...Cu siguranta vor fi si multe temeri, multe nelinisti, multe intrebari, multe trairi, dar...vreau sa gasesc resusite...Vreau Mica mea sa aibe progrese zi de zi, vreau ca Ota sa fie un baietel ca ai vostri - Alex si Luci - pentru ca chiar daca nu am mai consemnat nimic la jurnalul lui, asa cum o faceti voi, a crescut, frumos...
Vreau Ov, sa fie la fel daca nu mai mult, desi o sa fie alb de tot...Si armonia familiei noastre sa fie la fel sau chiar mai buna...
Mi-e teama de problemele medicale ulterioare pe care le-ar putea avea Mica, stiu sunt probabilitati, dar nah ca am scris sa fie scris, pentru ca nu vreau sa ma gandesc cu voce tare...Am un milion de intrebari pe care am sa i le pun medicului, referitor la starea ei, pe care nu indraznesc sa le pun, de teama ca raspunsul nu ar putea fi cel pe care il astept si sper doar ca timpul sa-mi demonstreze ca m-am consumat degeaba, desi acum...
Imi spun ca sunt puternica, ca acesti copii cu nevoi speciale sunt dati oamenilor puternici, dar...nu ma consoleaza sa stiu asta...
Am citit mult despre copii prematuri, ingrijiri si nevoi...Cred in sansa ei si daca ea a luptat sa ramana cu noi, eu voi lupta inzecit sa aibe toate sansele sa fie un copil ca oricare altul...Dar va jur, imi e o teama teribila...

Intre timp, a venit si toamna...In drumul meu spre Iasi, am descoperit nucii cei verzi de la marginea drumului ca s-au ingalbenit de-a binelea...Pierd sirul zilelor, datelor, notiunea timpului...Mecanic fac unele lucruri si alte lucruri nu le fac deloc...
Sunt trista ca unii din colegii mei de birou nu m-au sunat macar sa ma salute, desi le-am dedicat mult timp in ultimii ani si pana nu demult insemnam foarte mult pentru ei...De fapt constat ca deloc...Si-atunci cu ce tupeu transmiti prin diverse cai ca vrei ceva de la mine, exclusiv pentru job?!Ironic nu?!

Are dreptate Ov, prea le pun la suflet...N-am sa ma mai inconjor de oameni in fata carora nu insemn nici cat un peste prajit niciodata! V-o promit!

Mica mea,ieri avea 1400 grame...Azi vreau sa te gasesc mai bine ca ieri...Pulufeata mea draga...

PS.S-aveti o zi buna...S-a vrut a fi niste ganduri de toamna dar am dat-o din altele in altele...M-am descarcat!

[luciangabriel]

Si foarte bine ai facut !

Noi toate , suntem alaturi de tine , si ne bucuram mult , mult , pentru mica .

[jo_ana]

Ce mult ma bucur sa-ti citesc ...cateva gaduri de toamna
Vreau peste exact trei ani, sa ma recitesc de la postul asta inainte si sa gasesc doar reusite...Cu siguranta vor fi si multe temeri, multe nelinisti, multe intrebari, multe trairi, dar...vreau sa gasesc resusite...
Sunt convinsa ca va fi asa!
In rest, inconjoara-te de oameni frumosi, care merita sa fie tinuti in preajma ta, nu din interes meschin, ci din ce transmit ei...am sters ce-am scris dupa 3 puncte

[Arheoloaga]

Va fi bine...Nu stiu de ce tot simt nevoia sa spun asta, dar stiu ca va fi bine, ca Mica ta va creste fara problemele de care iti este atat de teama, iar tu, dupa ce vei fi trecut prin experienta asta, vei putea considera o reusita...orice provocare ar putea aparea. Si eu sunt un peste schimbator, pe alocuri nehotarat, unul din ala care despica firul in multe cand n-ar fi cazul, dar am invatat sa ma cunosc si sa convietuiesc si cu trasaturile astea pt care unii, ne pot cataloga ciudate si mai ales, incet-incet...le transform in atuuri
Te pup...de toamna

[bella84]

Sa ii fie de bine crestinarea la Pufoasa Roz sa pape din ce in ce mai mult laptic si in curand sa vina acasa unde este locul ei langa mami,tati si Gogosel
Tu Marie esti un exemplu pentru mine,am invatat multe de la tine

[bucurroxana]

MARY GANDESTE POZITIV!!!!
ai voi oricum veti trece cu bine peste orice probleme, va aveti unul pe altul si va sprijiniti. nu te necaji din cauza celor care nu te suna...uite iti mai trimit eu niste mesaje din alea din doua cuvinte bablbaite cum numai eu stiu sa o fac ...ne gandim noi la tine si te cu mare drag.
la 2 kg veniti acasa nu?

[mary_lou]

...1440 grame...greu accepta lapticul.. dar macar ia in greutate chiar si 10 grame de vreo 5 zile, sa nu scada...Am parasit sectia terapie salonul post terapie, nu fiindca suntem foarte bine ci pur si simplu fiindca eram cel mai bine si mai grasani de acolo dintre pisicuti...acum a ajuns la 20/25 ml laptic la 8 ore...sper sa ii mearga mai bine, sa plecam odata acasa...
Acum am voie sa o ating, si ii pun mana pe capusor si vorbesc cu ea...Ea imi zambeste, se uita intrebatoare la mine cu ochii ei mari cenusii si sta cumintica...Imi dau lacrimile uneori cand adoarme oftand...E foarte greu sa ma dezlipesc de ea, sa plec si sa o stiu singurica in incubator...
Rox la 2300 plecam acasa...oricum, pana pe 15.11 stam, caci atunci ar fi trebuit sa se nasca...Rabdare e cuvantul zilei, dar zau...ca vizitele la ea cand pot sa o ating, acum ma fac sa uit de timp, de grame, de lapte, de tot...E asa de bineeeeeeeeeeeee!!!
O rog la fiecare vizita sa manance , sa se fac bine sa plecam acasa si ea...imi zambeste smechereste "tot cand trebuie, plecam mami!", pare sa imi zica...
Rabdare....

[nicol_s]

Hai Mariuta mica, si noi te rugam sa papi mai bine si sa faci repede cele 2300 g sa mergeti la casa voastra!

[mary_lou]

...Cam asta vad eu in fiecare zi in spital...Finalul il doresc...tuturor mamicilor de prematuri...Finalul fericit fireste!

http://www.youtube.com/watch?v=JsFT1xEIHzM

[mischaela]

of marie
induiosator ....