La ce varsta e cel mai greu?

[Dana103]

Eu cred ca cel mai grea a fost prima luna. Nu din cauza ei ci din cauza nepriceprii mele. Ma speria orice se intampla si nu gaseam in carti. Exemplu: i-a cazut buricutul la 10 zile si in loc de o zona rosietica Mariei i-a curs sange. Va dati seama cat m-am speriat?!
Nu am avut lapte destul si ea nu putea dormi de foame (se trezea din ora in ora). Apoi au inceput sa apara colicile (eu nu stiam ce sa manac).
Si sa nu uit, atunci nu va aveam mamici cu experienta pe care sa le pot intreba.
Nu pot sa spun ca e vreo etapa usoara. Pot fi usoare daca nu ne-ar pasa de ei. Dar cand ii adori si iti doresti sa le fie numai bine nu poti spune ca e o etapa usoara.

[simidiana]

Daca ma gandesc la baiatul meu de 5 ani cea mai grea perioada a fost intr-adevar a doua jumatate din primul an de viata din cauza problemelor cu dintisorii, neastamparul explorarilor pe care nu le putea face singur ci doar insotit de mine, supravegerea aproape permanenta. Dar mereu sunt problemute, cu el cea mai mare a fost ora mesei (nu mananca ! ).
Acum o iau de la capat, mai am un baietel de 3 luni si ma gandesc ca repede trec lunile si ajung la momentele critice dar le astept cu mult calm. Iar daca imi garanteaza cineva ca fac o fata peste 3-5 ani mai fac un , desi am nascut de fiecare data cu cezariana.
PS De colici am scapat la ambii bebelusi, sa aiba legatura cu calmul meu sau pur si simplu am avut noroc ?

[mina]

Mie cel mai greu mi-a fost la inceput. Nu mi-era frica sa ma ocup de el, dar nu stiam cum. Si nici nu aveam pe nimeni prin preajma sa cer sfaturi, sotul lucra si-mi zicea sa-l las sa pl