Salutari la ceas de seara
...da, pai circulam, circulam ca altfel le scot peri albi alor mei. Si asa, cand este vreo zi ploioasa, si au tot fost, sunt ca un leu in cusca.
Norocul meu ca sfarsitul de saptamana a fost insorit, chiar si partial, si mi-am luat portia de aer curat si distractie, cu varf si indesat chiar. A descoperit tati si ai lui prieteni "de joaca" cu zmeele, un loc ascuns, o plaja micuta si libera, asa ca nici nu am stat pe ganduri si duminica dupa-amiaza directia Parcul Natural "Oasi Villa Vecchia". Cam greu am gasit locul, pana si GPS-ul ne lasase dar in cele din urma am nimerit. Bine, mami ne-a tocat marunt pana am trecut la picior o padurice...pt ca erau serpi si soparle felurite (ca de aceea era parc natural) si ne-a promis solemn ca daca vede, fie si cu coada ochiului vreo oratanie, ea se intoarce la masina. N-a fost cazul, asa ca am ajuns linistiti la locul de intalnire cu toata gasca.
Nici n-a apucat tati sa imi deschida cortul, ca deja eram tutuca sa ma intalnesc cu marea, si cu nisipul, si cu scoicile...o nebunie!!!

Din fericire nu erau mai mult de 25 de grade, soare chiar cat trebuie sa nu deranjeze pielicica mea, asa ca mi-am facut veacul pe unde am vrut.
De departe nisipul ocupa locul 1 in topul "jucariilor". Fantastic prieteni, m-am straduit eu sa iau nisipul in manuta si sa il tin acolo, dar nu era chip; am strans pumnuletul cat am putut dar m-am lasat pagubas:

N-am stat locului un momentel, ba cand au inceput sa-mi vuiasca zmeele pe la nas, numai cu ochii pe cer eram:

Mami zice ca si anul trecut l-am vazut pe tati "la joaca", dar eram piticanie de-o luna, ce sa-mi amintesc eu de kite, si nisip, si valuri?


Apoi...eu ma antrenez de pe acum si peste niste ani, poate il insotesc in expeditii

Aici incercam sa fur ceva secrete de la tati si de la instructorul lui:

Cu tati:

Cu mami...alba cum n-a mai fost de ceva ani incoace:

N-am stat noi foarte mult, caci ne astepta un drum destul de lung spre casa.

Am mai zabovit totusi prin paduricea cu oratanii
![zambet [bigsmile]](./images/smilies/bigsmile.gif)
pt ca vazuse mami niste flori care faceau un puf precum papadia, dar mult, mult mai mari:


Caruciorul meu de bataie s-a dovedit mai rezistent ca un magar:

Oricum, ne vom intoarce acolo curand si abia astept sa testez apa cum trebuie, caci acum doar cu piciorusele am intrat, desi eu as fi vrut sa ma balacesc.
Dupa toate orele petrecute pe drum, plaja si emotii noi...cam acesta a fost rezutatul:

Si acum trag la aghioase, ceea ce va doresc si voua
Pa si pusi!
Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.