Despre mine...!

[Cami-N]

... si fiindca am ramas singurea, copiii (ce fel suna..) sunt afara cu tati, am sa mai scriu nitel pe-aici! Ce scumpa e asta mica... are asa un fel de-a te privi , parca ar incerca sa inteleaga tot ce-i spui... sta cu gurita pregatita sa zambeasca si chiar zambeste si scoate ceva gangureli... deocamdata timide... O ador... o iubesc din strafundul fiintei mele, la fel cum simt si cu Alex.... Uneori le las pe toate balta si stau cu ea, o privesc si nu ma mai satur... o miros si nu ma mai satur... ii tin trupusorul micut in bratele mele si nu l-as mai lasa jos.... se pare ca si ea, ca si fratiorul ei, prefera sa stea pe pat si nu in brate... nu m-am bucurat nici acu 7 ani de lucrul asta si nu ma bucur prea tare nici acum... eu as vrea sa stea cuibarita la pieptul meu... sa se aline imediat cand ma simte langa ea, nu stiu, parca as vrea sa traiesc din plin fiecare moment al dezvoltarii ei!
Am prieteni care nu ma inteleg... ma sfatuiesc sa o invat in patut, sa nu o tin in brate, sa nu o legan... culmea, nici nu incerc sa fac lucrurile astea si ele se intampla.... vrea foarte putin leganata, in brate rar, ii place in patutul ei, acolo adoarme cel mai usor... doarme toata noaptea in patut.... Probabil ca mi-ar fi foarte greu daca ar fi altfel insa... eu simt o nevoie nebuna sa o tin strans lipita de mine....
.... vinerea si sambata noaptea dorm cu Alex..... mi-e dor si de el, mi-e dor de somnul nostru imbratisat la pranz.... mi-e dor de multe lucruri insa el a crescut.... are atatea alte preocupari care pe mine ma deranjeaza, mie nu mi se par potrivite pentru varsta lui.... dar pana la urma.... ce este potrivit pentru un copil de 7 ani? A descoperit acum toate acele joculete pe care alti baieti le joaca de pe la 3 anisori... masinute, pistolase, excavatoare.. cate si mai cate, un amalgam de preocupari pe care si le exprima pe toate odata si este incontinuu agitat si cu mintea la ceva.... este neobosit copilul asta... Ma lupt din greu sa-l invat ordonat... sa vedeti biroul lui.... carti, caiete, cilegeri, fise, penarul desfacut tot si creioane imprastiate... imi vine sa si zambesc dar si sa ma intristez.... vine de la scoala, in uniforma il vad imediat ghemuit pe covor manuind o masinuta... hainele nu vor fi puse in veac cum trebuie pe umeras... cand isi face ordine in camera, pe orice pune mana, incepe sa se joace... ufffff, e dezastru... era mult mai ingrijit si mai atent cand era mai mic....
... cu toate astea... e o frumusete de copil, cand ii privesc fata, mi se pare ca e cat a mea, mai ales in comparatie cu Theo... a crescut asa frumos, este atat de mare si totusi atat de mic....
Si mai e sotul meu... omul fata de care nu am nimic de reprosat... omul care ma iubeste cu toate hibele mele si cu toata oboseala,cu toti nervii si pretentiile mele... este un om extraordinar.... in curand implinim 10 ani de casnicie... Nu stiu ce cadou as putea sa-i fac ca sa-i multumesc din suflet pentru tot ce mi-a oferit in anii astia... pentru Alex, pentru Theo, pentru el..... Suntem mult mai maturi acum, el este mult mai responsabil... de data asta, este altfel... il pot lasa linistita cu bebita, nu am niciun stres, se descurca de minune! E adevarat ca si bebita e cuminte... si am revenit la ea... ma imbrac si ma duc sa-i iau din parc.... mi-e tare somn dar o plimbarica imi va prinde bine...

[Arheoloaga]

Cami cum trece timpul...Te citesc si ma trece un fior, parca eu am avut asa gagalice mica cu foarte, foarte mult timp in urma. Cand spuneai despre colici, as fi vrut sa te ajut cumva cu un sfat, dar mi-am dat seama ca am cam uitat ce faceam, am cam uitat toate amanuntele care erau atat de importante acum doar cateva luni.
Eu nu am avut binevoitori pe langa mine sa imi dea sfaturi "din experienta" lor...doar citeam foarte mult si ma duceam la niste cursuri cu mamicile si piticii de-o seama cu Teo. Cu toate astea, tot mi se pare ca am gresit, ca incercand sa fac asa cum trebuie, de multe ori mi-am ignorat instinctul. Teo nu a dormit niciodata cu noi in pat (acum poate dimineata il mai luam uneori), nici macar cu noi in camera, m-am incapatanat sa il invat sa doarma singur desi nu era cazul, l-am tinut in brate foarte putin...Acum as face totul altfel, primele trei luni l-as rasfata la maxim...pt ca nu este absolut adevarat ca se obisnuieste cu ceva anume in aceasta perioada. Ei se adapteaza...si atat, asa ca se obisnuiesc si se dezobisnuiesc cu mare usurinta si in niciun caz nu riscam sa-mi stea in brate forever. La 5, la 7 luni intr-adevar il puteam "obisnui". In fine...
Asa ca..fa asa cum simti, rasfat-o si dragaleste-o caci cresc mult prea repede si nu degeaba sa spune ca toate trebuie facute "la timpul lor".

[jo_ana]

Ce m-ai "miscat", Camitza! ...cand vad pozele copiilor vostri, mi-e asa de dor...
No, lasa!...sa vezi ce e si la noi...carti, fise, foi, creioane, plastilina, acuarle, masinute...nu le tin minte pe toate ...uneori zic ca le strang gramada si le pun la gunoi...dar prapa ma calmeaza:"ai bani sa-mi cumperi altele"?...
Te pup, ma bucur sa te regasesc

[nicole@b]

Oh, ce frumos...bucura-te Cami de aceste clipe, din plin!
Eu am o vorba: daca nu acum, atunci cand? Copiii cresc si anii copilariei nu se vor intoarce niciodata.

[Cami-N]

Vezi tu Ralu, eu la Alex am facut exact ca si tine... m-am chinuit sa fac ceea ce trebuie si nu ceea ce as fi simtit eu... si mi-a fost si greu si am si regrete. Acum nu prea pot sa fac exact ce vreau tocmai din cauza lui Alex... ar deveni foarte gelos pe mica daca ar vedea-o mereu in pat cu noi sau daca o dragalesc excesiv si nu vreau sa se intample asa ceva! Este si el un sufletel inca, nu poate intelege ca ea e micuta, ca el a crescut.... Oricum, asa cand suntem doar noi doua, o dragalesc la maxim
Jo, mie mi se pare ca numai al meu copil este asa dezordonat Si ma tot intreb daca asa eram si eu..... numai mama imi poate spune!
Nicole, stii si tu cum stau lucrurile cand diferenta dintre copii e maricica...
Surioara mea cea mica a intrat in bacalaureat... ii tin pumnii... am emotii pentru ea, imi doresc foarte foarte mult s-o vad implinindu-si visul, sa mearga la facultate la Iasi... Vreau sa o vad realizata si fericita!

[DRIANA]

Citesc ce scrii si zambesc..cat ma recunosc..."copiii"...si mie mi se parea asa ciudat cand ziceam "am fost cu cei mici afara"...mie mi se umple inima de fericire cand ii vad cum se joaca impreuna...cum Vlad se trezeste dimineata si primul lucru intreaba: "unde-i Eli"? Si cum alearga la ea in curtea scolii, sa o ia in brate...sunt lucruri pe care nu le puteam inteleg inainte.
Si fi-mea e geloasa, si fi-miu e gelos...dar e o gelozie ce tine 1 minut, apoi uita amandoi si se iau la fugarit prin casa spre disperarea vecinilor
Cat despre "binevoitori"...eu nu prea am avut parte...aaa, ba da, a incercat cineva ...acum, de curand, si i-am amintit ca eu mai am un copil...i-a pierit entuziasmul . dar e in firea omului sa-si dea cu parerea...tu faci ce simti ca e mai bine...iar instinctul de mama chiar exista, indiferent cine ce zice. Pup si eu micuta si fratiorul-scolarel!

[jenn]

Ma bucur ca nu e nimic problematic in sfera O.R.L la Alex.Cat despre laptic,ai incercat ,apoi ai ales ce e mai bine pt fata,restul nu conteaza!Dragaliti-va cat puteti!

[Cami-N]

Driana, si eu cred ca instinctul de mama exista, doar ca la mine uneori este amortit sau il ignor aiurea... Abia astept s-o vad si eu pe Theo alergand prin casa... deocamdata ma delectez doar cu gurita ei pana la urechi...
Jen, iti multumesc ca esti mereu aici pentru mine O sa-l mai duc la un control pe Alex dar saptamana viitoare ca am ceva de reparat la masina... imi tot sar stergatoarele

[mamiy]

Bucura-te,bucura-te cat poti!!!! Of, cresc asa de repede!!!

[Cami-N]

Sar'na Mirela!
Azi am o zi banala... ador zilele banale, cand nu trebe sa alerg sa ajung nu stiu unde sau sa fac nu stiu ce...
Am totusi ceva de facut mai pe seara... pe la ora 19 se implinesc 3 ani de cand socrul meu s-a stins din viata.... A fost un om cu bune si cu rele, eu l-am cunoscut asa cum se lasa el cunoscut, am gandit lucruri urate despre el la un moment dat fiindca nu-l intelegeam... daca ar fi ramas in viata, probabil as fi gandit aceleasi lucruri pentru ca nu aveam ocazia sa inteleg ce-l facea sa fie asa cum era! Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!

Implinesc curand 34 de ani..... la 20 de ani, as fi gandit ca pe la 30 si, voi fi deja batrana.... si asa ma simt intr-un fel... ma simt mult mai linistita si asezata, privesc lucrurile altfel.... asta nu inseamna ca nu ma mai ranesc anumite lucruri sau ca nu ma dezamagesc anumiti oameni.... Am ales totusi sa nu ma mai lupt cu nimeni... imi spui, ca sunt cea mai buna prietena ta sau ca contez pentru tine dar nu dai un telefon sa vezi ce fac, nu-mi scrii un rand, astepti sa te caut eu mereu? ma minti atunci.... preferi sa iti pui orgoliul inaintea tuturor celorlalti? este treaba ta, tu pierzi, cand te vei trezi fara nimeni in jur, sa stii ca a fost alegerea ta....
Eu.... privesc langa mine si e suficient .... Viata ne ofera fiecaruia tot felul de ocazii si intamplari insa alegerile le facem NOI! Eu am ales sa nu-mi mai bat joc de mine, sa nu-i mai pun mereu pe ceilalti inaintea mea... De ce as conta eu mai putin ca altii? Am tot lasat de la mine, asa mi s-a parut firesc... dar de ce sa fiu eu mereu cea care inchide ochii? Cineva scria in blogul personal ca ura iti da putere... oare este de adevarat?... la mine nu e vorba de ura, nu as putea uri pe nimeni.. dar pot dispretui cu atata putere incat aproape nu ma recunosc... Tot acel cineva mi-a spus zilele trecute ca eu nu sunt rea, ca doar spun asa fiindca da bine, ca e bine sa fii rau, te face sa pari mai puternic.. o fi valabil pentru ea Eu stiu ca sunt rea uneori si asta nu ma face mai puternica, ma face doar rea si atat! Nu am fost inca rea cu adevarat cu nimeni fiindca am ratiune si nu-mi permit ... dar as putea fi mai amara ca fierea si mai acra ca lamaia.... Ma gandesc totusi ca tot raul se intoarce... cand ranesti pe cineva, vei fi ranit la randul tau pe alta parte si poate de altcineva insa balanta se va echilibra cu siguranta... Si atunci, cand ti se intampla rautatea, nenorocirea, te intrebi de ce? E suficient sa cauti in trecutul tau si vei gasi raspunsul... De aceea incerc sa nu fac rau intentionat si daca se intampla totusi, incerc intotdeauna sa indrept...
O invalmaseala de cuvinte.. desigur, m-a ranit cineva recent, altfel nu ar exista randurile de mai sus... si nu m-a ranit oricine, m-a ranit cineva care pentru mine a insemnat enorm..... Dar desigur... nu mai inseamna nimic, asa cum probabil nici eu nu mai insemn nimic pentru acea persoana....
Viata merge mai departe... in drum ne ies oameni noi, trebuie doar sa privesc cat mai rar inapoi si sa-mi indrept privirea inainte, nu-i asa?

Sorb cu placere dintr-un suc de portocale fara acid... la cate lucruri am spus nu in viata fara macar sa le incerc... cum ar fi acest suc... si cat este de bun si cat este de placut sa faci dragoste cand oboseala iti macina fiecare muschi ... stiati? Cat este de placut sa te lasi purtat de val ........ Iubirea nu dispare cand apare copilul...e atat de bine sa stai mana in mana cu omul de langa tine si sa-ti privesti odraslele.... e chiar amuzant cand esti cu hormonii incinsi la maxim si bebe isi cere biberonul sau cand se aude usa camerei copilului si nu stii ce sa pui mai rapid pe tine Serios acum... avem ce povesti nepotilor si inca se mai aduna.. Eu nu zic ca nu e greu, e greu, uneori cumplit de greu, dar, pentru ce traim pana la urma, doar pentru noi si poftele noastre? pentru somnul prelungit pana la pranz, pentru iesirile nocturne? eu sunt sigura ca peste vro 3 sau 5 sau 7 ani, ne vom bucura din nou din plin si de aceste lucruri... Copiii cresc, se desprind de noi... nu ne ramane timp atunci sa ne ingrijim mai mult de noi?
Viata este scurta ori lunga? frumoasa ori urata, usoara ori grea? Viata este asa cum ti-o traiesti....