Jurnalul unei zile

[luciangabriel]

Ma bucur ca totul s-a terminat cu bine --frumoasa petrecere .Sunt sigura ca a fost pe placul invitatiilor.Si tu iti faceai atatea griji pentru tort .

Sa va traiasca baiatul si sa aveti parte numai de bucuriiiiiiiiiii

[mamiy]

Totul era ca intr-un scenariu prost.
- Alo? Buna... A murit Simona.....
Avea 42 de ani.
.................................
Afara era soare si caldut. Tocmai venisem din parcul plin de copii, zambete si zgomot. Lumea mergea pe strada nepasatoare, SI eu ma indreptam spre cimitir...
Colege de munca multe... Ne aminteam clipele petrecute impreuna...Ne imbratisam si ne incalzeam sufletele si mainile cu imbratisari. Si ea statea in capela,rece si inconjurata de flori. Nu-i mai puteam vedea ochii verzi; erau inchisi. pentru totdeauna.
CApela era ca un congelator, ca o camera frigorifica. Preotul tinea slujba si noi incepeam sa inghetam de frig. Incet. Lumanarile ardea si, prin fumul si caldura emanata aveam impresia ca pleaopele tremura. Iluzie.
Priveam prin vitralii la lumina si caldura de afara si nu ma puteam concentra la slujba. Ma gandeam la cele pamanesti, ca trebuie sa plec sa ma duc in oras cu fetele. Ea nu mai avea cums amearga. Probabil ca murise avand aceeasi intrebare pe buze: why me??? - de ce eu???
AM vrutsa plec. Nu mai aveam ce face si deja eram sloi. Dar am stat. Am stat s-o conduc pe ultimul drum. Pe aleile cu petris scartaietor. Incepuse sa dispara soarele si sa fie si mai frig. Ma simteam si eu la fel de rece. Au inceput sa caraie ciorile. Si n-am mai auzit decat ciocane care bateau cuiele in capacul sicriului.
'Cine vrea sa arunge un bulgare de pamant?"
Mi-e greu sa cred ca ea nu mai e. Ca sufletul ei s-a ridicat undeva. E moarta. Si ingropata. SI nu se mai intoarce. A fost si nu mai este.
Nu, eu nu vreau. Eu vreau sa fug, sa ma duc acasa la ai mei. Nu vreau sa plec in alta parte, Niciodata. Si nu vreau sa cred in viata de apoi. Viata mea e aici, langa sufletele mele dragi. Langa caldura emanata de trupurile, de zambetele si de vorbele lor.
Vreau sa cred ca a venit primavara si asa vreau sa ramana!

[mischaela]

mie in afara de catel nu mi-a murit niciodata cineva apropiat ...
nici nu indraznesc sa ma gandesc cum ar fi ...

subconstientul m-a lucrat de cateva ori ... trezindu-ma in balti de lacrimi ...

imi pare rau de pierderea ta ...

[Arheoloaga]

De-a lungul anilor am vazut plecand de langa familia mea, matusi, unchi, bunici si indiferent de varsta pe care o aveau, am suferit de fiecare data si mi s-a parut nedrept ca de la o zi la alta sa nu mai fie...pur si simplu. Dar este legea firii si tot ce putem face este sa fim aproape celor dragi atunci cand avem ocazia si sa ii amintim cu drag cand nu mai sunt. Poate ca viata de apoi este tocmai amintirea lor pe care reusim macar pt o perioada sa o pastram vie.
Imi pare rau Mirela pentru prietena ta

[mamiy]

Trebuie sa ne impacam cu gandul si sa mergem mai departe. Dar nu pot sa o uit, nici pe ea, Simona, nici pe Monica si nici pe Ica. Si toti ceilalti care au murit, neamuri sau prieteni.
Simona, mereu o sa-mi amintesc de tine - ofata cu ochi verzi-verzi, plina de viata si mereu razand!

[Cami-N]

Mirela, imi pare rau... stiu cat de mult te poate zgudui o asemenea intamplare.... am trecut de cateva ori, nu multe, prin asta si as vrea sa nu mai traiesc niciodata astfel de momente... stiu ca e imposibil si ca de-abia de-acu incolo voi trai cele mai grele pierderi... Asa ca priveste inainte, nu le uita pe prietenele tale dar aminteste-ti ca trebuie sa traiesti in prezent si pentru viitor!

[adeluta75]

Mirela,si mie imi pare rau ...eu am trecut prin asemenea momente ...mai mult decat ar fi trebuit....durerea e si mai mare..iar ochii n-ai sa-i uiti cu siguranta...de obicei lasa amprente in sufletul oamenilor
A avut copii?

[jenn]

Mirela,imi pare rau!

[mamiy]

Va multumesc ca-mi sunteti alaturi....
Are o fetita de 12 ani....

[jenn]