by casuam » Fri Jan 20, 2006 3:10 pm
Buna Fetelor!
Nu am vorbit aproape de un an de zile, dar acum am ajuns sa scriu din nou pe acest forum si sa cer parerea celor care mai m-au ajutat si cu alte ocazii.
Povestea mea este foarte veche , am scris de mult pe acest forum, si acum simt nevoia sa scriu din nou.
Am sa incerc in linii marii sa continuu povestea mea de la ultimul meu mesaj.
Dupa cum spuneam acolo, in mai 2005 m-am mutat la parintii si am si bagat divortul, care s-a pronuntat pe data de 30 sept 2005, totul a decurs foarte repede, fara prea multe formalitati, neavand copii, bunuri prea multe de impartit etc.
Deci dupa cum spuneam in septembrie s-a pronuntat divortul , dupa care am baut o cafea impreuna si am luat-o fiecare pe drumului lui.
Eu dupa cum ati citit intree timp am cunoscut un om deosebit, un barbat pe care cred ca fiecare femeie l-ar dori sa il aibe alturi de ea in viata, numai cuvinte de laude am pentru el, ( el e din bucuresti)
a ajuns acest om sa ma iubeasca mai mult decat orice pe lumea asta , sa ma respecte , sa ma alinte, sa ma faca sa ma simt cu adevart femeie, alturi de acest om am uitat ce inseamna sa iti faci griji, sa te stresezi etc...
La cateva luni dupa ce ne-am cunosc mi-a cerut sa ma mut in bucuresti ca sa putem fi mai mult timp imreuna...,iar eu am acceptat, deoarece simteam nevoie sa evadez din acel loc, am crezut ca daca voi merge departe voi uita de trecutul meu... si la 2 luni dupa ce m-am mutat in bucuresti am simtit ca numai pot sa stau acolo, in permanenta aveam un sentiment de vinovatie, si nu am putut prelucra faptul ca eu mi-am gasit linsitea si fericirea si ca el este mult mai rau decat l-am lasat eu... asa ca fara prea multe explicatii m-am intors acasa, si am distrus si am dezamagit sufletul unui om care ma iubea mai mult decat orice... si cu toate ca prea multe explicatii nu i-am putut da, m-am intors acasa, la care el a hotarat sa nu ne mai nici sunam, sa nu scriem mail nimic, si nu am avut de ales decat sa ii respect cerinta (toate astea se intamplau la mijlocul lui decembrie, inainte de sarbatori) efectiv simteam ca de sarbatori vreau sa fiu singura si asa am si fost, am ramas singura cu gandurile mele...
Intre timp fostul sot m-a sunat stiind ca m-am reintors, m-a cautat, si incearca chiar si acum sa ma convinga sa o luam de la capat...
dar...
Incearca sa ma convinga ca a suferit mult in aceste 7 -8 luni in care am fost despartit (nici acum nu suntem impreuna, doar ca acum mai vorbim si ne mai inatlnim) si ca si-a dat seama ca a gresit , si ca nu a procedat corect...dar nu stiu daca sa il cred sau nu... cu atat mail mult cu cat dupa craciun adica in 27 decembrie ne-am inatlnit si el era baut...mi a invocat tot felul de motive...a trecut revelionul a fost abstinent, dupa care pe 2 ianuarie a trebuit sa mearag pana in austria, cand s-a intors acasa pe data de 4 nopatea m-a sunta si din nou era baut ( foarte baut) din nou a invocat tot felul de motive , oboseala, stres etc...dupa care a urmat din nou o perioada de abstinenta, pana pe data de 17 ianuarie seara cand m-a sunat si iar era baut, in data de 18 iar,motivele inca nu le stiu si nici nu mai vreau sa il intreb , tot timpul are ceva motive de alea nu ducem lipsa...si uite asa vrea sa incepa "cica" o viata noua dar el din cate vad tot cam aceleasi greseli le face.Mi-a spus ca el ma iubeste foarte mult , ca el nu mai vrea sa ma piarda etc etc, dar totusi nu inteleg atunci ce e cu acest comportament.
Eu i-am spus ca sunt dispusa sa il ajut sa fiu alaturi de el, dar el acum interpreteaza totul ca si cum intr-o zi in viitorul apropiat vom fi impreuna, dar eu nu sunt sigura ca vreau acest lucru, vreau doar sa il stiu pe el bine, daca se va inatmpla vreodata aceasta dorinta a mea...
Intre timp acel om pe care fara prea multe explicatii l-am lasta " cu ochii in soare" a decis sa ma sune si sa spune ca vrea sa ne sunam si sa vorbim, eu am considerat ca nu e ideea ce mai buna, dar el a instat ca vrea sa ma ajute sa trec peste problemele pe care le am, dar aceste discutii s-au lunigt si s-au interpretat si el are impresia ca viitorul este al nostru...
Eu am ajuns la concluzia ca in loc sa imi usurez putin viata mi-am ingreunat-o, si ca am facut ca 2 oameni sa spere intr-un viitor alatri de mine...
Eu stiu ce vreau, dar simt ca nu pot sa incep o noua viata cu un alt om, care ma iubeste la nebunie si imi oferta tot ce e mai bun si mai frumos, dar nu stiu sunt intr-o ceata totala.
sper sa imi dati cat mai multe sfaturi
Va pup
![[bebe]](./images/smilies/copil.gif "bebe")
-ul.El i-a ordonanta de la stat pt bb,m-am interesat si nu pot face nimic.Chiar daca alaptez....chiar daca am apartament....si toate conditile necesare....lipsesc bani ![[czid]](./images/smilies/capzid.gif "capzid")
.La cat este de nebun e in stare sa-mi i-a copilul,si nu-l pot lasa.Acum astept niste bani din afara,iar daca ii voi lua am cu ce sa pot dovedi ca-l pot intretine pana ma voi angaja.Dar este doar un gand deocamdata.
![[noroc]](./images/smilies/noroc.gif "noroc")
