vara mea pierduta!

[jo_ana]

...trece reumatismu...

[adeluta75]

No uite la ele cum ma provoaca .....v-am spus ca nu mai glumesc cu nimeni ...numai in culise ca se poarta

[nicole@b]

[adeluta75]

[jo_ana]

Si, pentru ca nu mi-am exprimat de mult of-ul, ma descarc nitel:

Mi-e dor...mi-e dor de copii, sa-i inteleg, sa ma joc si sa ma harjonesc cu ei. Mi-e drag sa accesez zilnic pagina aceasta, caci un copil minunat imi zambeste de fiecare data: da, sunt copii pe care nu-i cunosc, dar a caror imagine, imi aminteste de vremuri frumoase.
Dimineata, dialogam cu micul meu:
- cand Toniu avea varsta ta, el avea un fratior mic
- si eu am unul, dar e mare!...as vrea sa am si eu un catel, sa-l ingrijesc si sa ma joc cu el.

Mi-e dor de putina lisniste si plictiseala...mi-e dor sa nu-mi fie teama sa spun mici nimicuri, sa pot sa ma exprim. E obositor sa faci mereu ce trebuie, iar singurul "ce vreau" sa fie de week-end, o lancezeala totala.
Poate e si vremea nasoala de vina, poate un pic de verdeata ar schimba perspectiva...sau ar fi mai obositor.
Copiii mei cresc, iar eu abia daca realizez...ba chiar mi-am dat seama ca, din obisnuinta il tratez pe Art tot ca pe un bebe...tot din capitolul amintiri...la varsta asta, Toniu incerca sa se imbrace singur, iar in ce-l priveste pe Art, nici nu mi-am pus problema ca ar trebui sa invete sa faca si el cate ceva...imi scapa mult prea multe lucruri importante, exact din ceea ce e cel mai important: casa mea!
E ca si cum copiii si sotul meu n-ar avea mama, respectiv sotie, ci doar eu sprijinul lor...
Asa...sa trec la laude: am cel mai bun sot din lume (cred ca preluat 90% din grijile casei) si cei mai descurcareti copii ... altfel cum ar putea fi totul in limite normale?...
Il plang adesea pe cel mic: cred ca e cel mai neglijat copil ...iar asta a rabufnit in replici de genul : "tu niciodata n-ai timp pentru mine...ori lucrezi, ori faci mancare, ori faci lectii...hai sa facem si noi teme, ca si eu stiu la matematica...mami, cand vii sa ne jucam...nu mai vreau sa dormim, vreau sa te joci cu mine"
Iar cel mare:"tu n-ai putea avea un serviciu ca toate mamicile?...tu niciodata nu m-ai dus la scoala, niciodata nu vii sa ma iei, ca celelalte mamici"...

Cand erau mici, imi imaginam astfel viitorul : eu, mandra de odraslele mele, de manuta nu amandoi, lasandu-l pe unul la gradi, pe celalalt la scoala...n-a fost sa fie, imaginea e pe dos: eu, tragand de cel mic, "hai repede ca ma grabesc", il plasez in gradinita...si-o tai...

haos total...

[oare]

copie la indigo...mai putin partea cu treburile preluate de husband
cu lesinul cum e? sigur lipsa de calciu si magneziu e de vina? eu tot atentionez pe toata lumea sa ia in calcul si un sindrom vestibular; se face vinovat in primul rand de ameteala permanenta.

[Cami-N]

Jo, ai nevoie de un jurnal al tau, un loc unde sa te refugiezi si de unde sa-ti iei portia de aducere aminte! M-ai intristat nitel... nu vreau sa ma gandesc ca peste vro 3-4 ani, ma vor podidi aceleasi ganduri.... Se pare ca e foarte greu sa imbini ambele aspecte importante ale vietii: cariera si familie.... si mai apoi tu, tu unde esti????
Mioara scuze Nu am uitat ca e jurnalul tau!

[jo_ana]

[Cami-N]

Jo, tre' sa ma intelegi si sa ma scuzi, nu stiu de ce aveam impresia ca nu e jurnalul tau Stii tu, ori indragostita, ori insarcinata... ori amandou ala un loc

[jo_ana]

...cand e ceata, se intampla!
Las' ca si eu am verificat de doua ori sa nu ma fi destrabalat in amintiri, la altii prin curte