4 ani pe 14 februarie

[Arheoloaga]

Discutia asta seamana tare bine cu o situatie de tot rasul in care m-am gasit de curand: prietenii nostri ne-au invitat la un meci de rugby unde juca baietelul lor de 8 ani; toate bune si frumoase...pana cand mamele au inceput pe margine sa se ia la harta..incat am plecat val vartej de acolo, intrebandu-ne cati dintre copiii de pe teren jucau de placere si cati din ambitia parintilor. In fine...parerea mea referitor la petrecerea unui copil de 4 ani este foarte simpla: la aceasta varsta, bucuia sa va fi la fel de mare, fie ca petrece acasa, fie ca petrece la o sala specializata. Bucuria parintilor in schimb...nu va mai fi atat de mare caci nu sunt si ei la standardele impuse de cine stie cine, ca au treaba multa...ca se streseaza, ca le urla copiii in cap si asa mai departe. Eu cred ca cine nu isi permite o mega petrecere la Mc, poate face acasa o atmosfera frumoasa...cu doar 3 invitati. LA urma urmei, ceea ce conteaza este ca sarbatoritul sa se simta protagonist. In plus...de ce este asa mare cheltuiala si stresul in cazul unei petreceri acasa? Un copil de 4 ani mananca foarte putin...O tava cu cremvusti in foietaj, cateva legume si o felie de tort rezolva problema. Asa ca Mirela...va iesi o petrecere frumoasa, stai linistita...cu stresul si deranjul, asta este...la urma urmei nu il serbezi in fiecare zi. De fapt...parca nici nu era vorba despre locul petrecerii ci despre niste bannere si alte amanunte organizative.

[mischaela]

[mischaela]

[DRIANA]

[DRIANA]

[oare]

eu o sa va dau un exemplu care m-a uimit...si nu in sens pozitiv...
in zona asta in care locuiesc majoratul a ajuns un fel de botez, logodna sau nunta...e cu dar! (desi, daca ma gandesc bine, nici la logodna nu e prea ok darul!!!). mai nou am constatat ca si la copii de varste mai mici se practica obiceiul de a se oferi plicul...
s-a dus naibii ,,bucuria copilului''! totul se rezuma la cat ai bagat si cat ai scos...de aia mi s-a parut meschina discutia...si din cauza ca noi, parintii, hotaram ce invitati vor avea copiii in baza simpatiilor sau antipatiilor noastre!
impunem copiilor niste standarde pe care nici noi nu ni le putem permite si-i invatam asa de mici...nu degeaba am tinut teoria cadourilor de Craciun...aceeasi poveste se intampla si acum.
vrem petreceri cat mai teatrale, copiate din filme, cadoul trebuie sa fie cat mai scump si mai sofisticat etc. vrem sa parem ceea ce nu suntem si-i impingem pe copii sa aiba aceeasi atitudine.
sunt de acord ca un cadou trebuie ales cu grija si oferit cu dragoste, dar asta nu inseamna ca trebuie sa coste o mica avere...si, mai ales, trebuie sa ne invatam copiii sa aprecieze si un lucru care noua ni se pare inutil...poate ca persoana care l-a oferit atat si-a permis sau pur si simplu l-a oferit din inima.
m-am intins cam mult cu discutia...
din experienta va spun ca e ingrozitor sa ajungi in faza in care sa pierzi ,,emotia'' de a deschide un cadou...am cunoscut si astfel de oameni, care aveau lumea la picioare dar nu-i invatase nimeni ca un mar oferit din inima e mai pretios decat toti banii din ea.

[mischaela]

numai biata raluca nu a primit de la nimeni nicio o punga de zahar ... asta isi dorea enorm

[oare]

daca n-ai zis...trimiteam eu una prin urgent!

[mischaela]

ieri am cautat de ala cubic ... n-am gasit ...
sa mai caut ...

[jo_ana]