nastere normala sau cezariana?

[liliana_t]

Mihaela,
nu am stiut ca tu ai avut o experienta negativa la nastere. Nu am stiut ca ai avut rani adanci pe care ti le-au provocat anumite persoane.
Sunt miscata de felul cum ai povestit. As vrea sa inteleg exact ce s-a intamplat cu tine.
Sunt sigura ca au fost anumiti factori defavorizanti. Te superi daca te rog sa mai povestesi o data tanand cont de rerele pe care ti le dau?
Toti factorii de mai jos au un rol esential in fomarea unei perceptii pozitive a femeii care naste.
1. Cum ai perceput sarcina ta? Ai avut sentimentul ca se intampla ceva? Iti era teama ca daca ceva nu faci, fetita poate pierde?
2. Care a fost relatia cu medicul tau in timpul sarcinii: incredere ca om si din punct de vedere medical?
3. Care era hotararea ta in privinta nasterii? Tu ti-ai dorit sa nasti natural sau ti-ai dorit sa nasti prin operatie cezariana.
Daca poti sa argumentezi pozitia ta si am medicului tau vis-a vis de acest aspect.
4. Travaliul tau a inceput de la sine sau a fost provocat?
5. Te-ai inteles cu medicul tau sa fie prezent la nastere sau nu?
6. Cum ai reactionat atunci cand au inceput durerile?
7. Unde ai fpst cazata si ce te-a deranjat in acel mediu?
8. Care a fost conduita cadrelor medicale si ce asteptari aveai de la ele?
9.Ai stat in pat in timpul durerilor sau te-ai miscat?
10. Ai avut perfuzie?
11. Cat timp a durat travaliul si ce explicatii ai primit de la cadrele medicale in legatura cu acest acurs al travaliului?
12. Ai avut o nastere cu forcepsul? Nu ai stiut sa impingi? Ai impins mult si au scazut bataile inimioarei fetei?
13. Ce apgar a avut fata la nastere? A avut o adaptare ingreunata dupa aceea?
14. Care a fost conduita cadrelor de la neonatologie in relatie cu tine si cu fata?
15. Daca starea fetei a fost modificata ai cautat atunci explicatii pentru ce i s-a intamplat?

Mihaela,
mi-ar fi placut sa stam fata in fata si sa iti adresez aceste intrebari pe masura ce dialogul curge intre noi doua. Chiar daca cele enumerate de mine par plastice, dure in context, te rog sa imi explici in detaliu fiindca tu ai nevoie sa iti intelegi povestea nasterii si sa sti exact ce s-a intamplat si daca puteai schimba lucrurile in vreun fel.

Driana,
nu voi acuza niciun medic.
Pozitia ea este diferita:
Voi schimba prin:
- informatia pe care o aduc femeilor
-traducand povestile nasterilor astfel incat fiecare sa inteleaga ce putea schimba
-sa realizeze ca nasterea este o experienta a femeii si nu depinde de cadrele medicale
-sa realizeze ca o femeie informata poate avea o alta pozitie in fata cadrelor medicale si nu aceea de victima cum adesea intalnesc ulterior in povestile despre nastere
Cand femeia va cere cadrelor medicale o experienta pozitiva a nasterii, aceasta o va avea.

Tu spui, Driana, ca vb ca profesionist....
Cat as vrea sa nu pun suflet in ceea ce fac. Sa pot sa ma detasez...
Ma intalnesc in saloane cu femei care au mai avut experiente de nastere si au o perceptie negativa, ma doare o data cu ele, fiindca experienta lor putea fi altfel daca erau informate...
Sau...aud o gravida care este in travaliu si fac altceva in acel moment. Ea poate tipa de durere. Langa ea este un cadru medical. Crezi ca pot sta locului? Sa stau sa imi termin activitatea pe care o faceam in acel moment?
Ma doare sa stiu ca o femeie sufera, ca percepe contractia ca si durere, iar eu o pot ajuta, ii pot gestiona durerea...si nu o pot face intotdeauna...

Ma doare cand stiu ca puteam ajuta o femeie la nastere aducandu-i cateva informatii si o gasesc pe prietena bunei mele prietene(si multe alte prietene) operate dupa ce au incercat sa treaca printr-un travaliu si au renuntat cerand cezariana sau au scazut bataile cordului fetal fiindca mama era prea stresata de durere.
Si ma doare ca eu puteam sa o ajut, puteam sa am doar o discutie cu ea, sa ii dau doar cateva informatii la telefon. Iar a doua zi dezvolta depresii, stari de tristete, neputinta.
Iar aceste stari pot fi percepute normale fiindca e la moda depresia postpartum, baby blue, dar oare cate se intreaba ce le genereaza si cum pot fi ele prevenite?


Cami,
ma bucur sa te reintalnesc! Sa inteleg ca te-ai hotarat sa faci si fetita?

[mischaela]

liliana ...maine dimineata voi incerca sa raspund intrebarilor tale ...
pana tunci dezgrop o secure ... povestea nasterii
viewtopic.php?f=27&t=10895&hilit=nasterea+un+cosmar&start=30

[liliana_t]

Ma opresc sa citesc.
Intre timp am dat link paginii pe facebookul meu
http://www.facebook.com/liliana.tudose

[DRIANA]

Liliana, ma bucur sa vad ca sunt oameni ca tine, care nu privesc totul doar ca pe o "slujba", ca pe un "servici"...chiar ma bucur, sa stii! Eu nu am povestit niciodata ce am simtit inainte si dupa nastere, poate doar cateva cuvinte...nu prea sunt genul sa detaliez. Insa la a doua sarcina a fost totul muuult mai usor, si nu pentru ca este al doilea; "mereu la al doilea e totul mai usor", este o replica pe care o auzeam mereu. Ci pentru ca am fost informata si OPTIMISTA. Daca imi spune cineva cat conteaza starea de spirit as fi spus un politicos "Da, cred..." si atat! Dar dupa ce simti pe propria ta piele cat de mult conteaza sa intri zambind in maternitate si sa iti mentii optimismul pe tot parcursul travaliului, iti schimbi si parerea. Refacerea de dupa nastere si de dupa epiziotomie a fost de necomparat cu cea de prima oara, desi ma asteptam sa fie mai greu, fiind vorba de o cicatrice. Asa ca eu cred ca atunci cand ai un medic bun, care iti explica tot ceea ce trebuie sa stii, care este devotat si in care poti avea incredere lucrurile merg altfel, respectiv spre bine.
P.S. Nu stiu de unde ai tras concluzia ca as blama medicii...eu niciodata nu am blamat niciun medic, probabil si pt ca am multi prieteni in domeniu iar eu as fi vrut sa imbratisez meseria asta dar m-am trezit prea tarziu.

[liliana_t]

Driana,
nu m-am referit la tine atunci...dar asa s-a inteles in context.
Si asa cum spui tu, atitudinea pozitiva, informarea fac totul.

Mihaela,
am citit povestea ta.
Din punct de vedere medical conduita a fost normala in ceea ce povestesti tu.
Dar atitudinea celor din jur a fost diferita fata de ceea ce asteptai tu.
Daca crezi ca ai timp sa imi raspunzi si intrebarilor, poate ar fi mai simplu.
Am senzatia ca povestea nasterii tale ai scris-o cu o urma de tristete, ironie, veselie.