Si uite asa crestem copii nesiguri, catalogati mai tarziu neascultatori sau chiar obraznici. Adevarul este ca sunt doar "prost-crescuti", de catre educatori, pe alocuri parinti si societate. Uitam cu desavarsire ca acel copil l-am adus pe lume pt el insusi, uitam ca este pana la urma o alta persoana, careia poate nu i se potrivesc stilul nostru, principiile si aptitudinile noastre. CAnd citesc situatii ca cea descrisa de tine imi aduc aminte de modul in care am crescut noi, cu mainile la spate de teama aratatorului la palma, cu lectia invatata mot- a- mot pt ca altfel luam nota proasta. Nimeni nu ne intreba care este parerea noastra referitor la o anumita opera la literatura ci invatam comentarii care pt noi poate ca nici nu aveau sens.
Parintii astia de care spui tu...bineinteles ca sunt fericiti, pt ca le sunt satisfacute nevoile lor...frustrarile lor...dar nicidecum copilul nu este fericit. Saracul el nu este macar lasat sa se exprime. Un copil...cred eu..educat cum se cuvine, este cel sustinut sa se descopere, sustinut sa fie el insusi, observat de catre parinti si sprijinit sa isi dezvolte propriile aptitudini cu ritmul si modalitatile specifice fiecaruia. Un astfel de copil are dupa parerea mea toate sansele sa fie sigur pe el, sa stie sa aleaga, sa fie multumit si senin.
Scuze Miha ca ma lungesc la tine in jurnal insa este un subiect care mie imi ridica parul pe mine. M-am saturat de parinti ambitiosi care isi folosesc pur si simplu copilul pt a recrea un "sine" perfect.
Inca ceva...ce am citit de curand. Textul nu imi apartine, ci este dint-un volum intitulat "Copii (prost) crescuti":
Speriati si paralizati de uratenia sociala, cream in jurul copilului o clima de terorism care ii invata sa nu aibe incredere in nimeni, pt ca toti sunt potentiali pedofili,rapitori...fara a ne da seama ca radacina acestor probleme infioratoare trebuie de fapt cautata in cultura si in stilul de viata al nostru al tuturor. Astfel, in timp ce pierdem timp si energie pt a distribui medicamente si vitamine ca sa avem un copil robust, in timp ce ii cumparam ghiozdan cu fluier anti-viol, in mod paradoxal dam si mai multa forta adevaratelor cauze de suferinta ale copiilor nostri, inchizandu-i intr-un stil de viata nevrotic si stresant.
Copilul trebuie sa fuga de dimineata pana seara: mai intai la scoala, apoi la pregatire la engleza, apoi la fotbal ca sa invete jocul de echipa si asa mai departe. Copilului de astazi ii lipseste plictiseala, de altfel un instrument extraordinar pt dezvoltarea fanteziei, un instrument ce determina cautarea altor stimuli si invata ce inseamna sa reflecte...la orice, un instrument aceasta plictiseala, pt a-si verifica propriile capacitati imaginative.
Raportul cu parintii devine artificial, nenatural:absenti aproape intreaga zi, mama si tatal devin maniacali in putinul timp petrecut impreuna in incercarea de a stabili o relatie de prietenie, educativa in acelasi timp.
Tot din convingerea ca facem un bine, reusim sa scoatem ce este mai rau din proprii fii: ii exasperam si ii determinam sa fie agresivi, "sa dea din coate" datorita unui delir generalizat si a credintei ca trebuie sa ii facem pe toti directori, comandanti, sefi...o fabrica de barbati si femei invingatoare. Asadar...in perioada de pregatire pt viata, care este copilaria credem ca fiii trebuie sa invete sa castige, sa fie invingatori cu orice pret...nici nu conteaza daca triseaza, daca copiaza, mai mult, acest tip de copii sunt declarati"descurcareti".Ar mai fi multe, multe de sris...dar cred ca ar trebui sa facem subiect aparte. Miha nu ma fugari...promit sa nu ma mai lungesc atat altadata
![[pupi]](./images/smilies/pupic.gif "Pupi")
Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.
![[zz]](./images/smilies/zz.gif "zbzzbbrrbzz")
by mary_lou » Thu Sep 15, 2011 5:12 pm 
![[bici]](./images/smilies/bici.gif "Cu biciul")
pe raluca ....
