Despre mine...!

[Cami-N]

Am mai trecut si io pi la biserica

[Cami-N]

Una dintre imaginile sufletului meu... un amestec de tinerete si batranete la un loc,viata si moarte, trecut si viitor in acelasi timp! Atatea cuvinte mi se rasucesc in minte, atatea trairi, doruri si amintiri, atatea sperante..... E suficient sa privesc si linistea mi se aseaza in suflet... e suficient sa ating si zambesc....

Exista regrete, stiu ca putea fi mai bine, pe undeva am gresit si eu ca am tacut prima oara, si a doua oara, si a treia oara..... si am tot tacut si acceptat pana cand n-am mai putut... si de fiecare data m-a ranit cate putin dar eu am tot gasit puterea sa ma vindec... de data asta... nu... a fost mult prea mult pentru mine... si a trecut deja atata timp si cand imi amintesc tot nu reusesc sa inteleg: de ce????

Sa revin la toamna, superba toamna, anotimpul iubirii pentru mine, anotimpul fericrii pentru noi.....vreau sa vad numai frumusetea din jurul meu; ignor mirosurile pestilentiale ce strabat din canalizarile nespalate de atata vreme, ignor mizeriile de caini de care trebuie sa te feresti la tot pasul, ignor femeile cu fuste lungi si plozi murdari agatati de ele.... Am ajuns sa nu mai urasc cainii vagabonzi, ii privesc si ma cuprinde o mila de care nu stiam ca sunt capabila..... Ei nu au nicio vina imi spunea cineva mereu.... stiu, ei chiar nu au nicio vina; noi avem, noi toti!
Parca e imposibil sa raman ancorata in frumos, parca la orice pas ma izbeste realitatea, de fiecare data cu putere, de fiecare data amintindu-mi unde traiesc....
Am vizitat recent cateva orase din Austria si din Germania... nu are rost sa improsc cu noroi in ce (nu) avem noi, mi-am incantat ochii cu tot ce era de vazut in traseu, m-am bucurat ca pot vedea civilizatia in adevaratul sens al cuvantului .. Nu m-am putut abtine totusi sa nu ma intreb: la noi de ce nu poate fi asa? Dar stiam si raspunsul.. e suficient sa treci prin parcul Sebastian de la noi si sa vezi romani, specific: romani, nu tigani; mancand seminte si aruncand cojile pe jos, chiar pe picioarele lor... Lucrul asta spune multe despre acei oameni si despre noi ca romani, fiindca degeaba doi isi strang mizeria cand altii 10 o lasa in urma lor...

Si cum spuneam, nu reusesc sa ma smulg de realitate... dar o sa fac un efort si o sa privesc la frunzele galbene aramii, la covorul de iarba intesat de frunze uscate, la castanele ce cad in jurul meu cand astept zambind pe o banca in Carol, ca Alex sa-si termine jocul... o sa privesc la blondine zulufate ce pasesc aproape pe varfuri pe langa parintii lor, tatici si mamici ce le supravegheaza atent; la baietei nazdravani, ce topaie si se stramba unul la altul; la bebelusi frumosi ce dorm linistiti in carucioare si nu in ultimul rand, o sa privesc la Alex... copilul meu frumos care zambeste atat de mult in ultima vreme, care imi vorbeste ca unui prieten de-al lui si imi impartaseste mici secrete de pe la scoala, a carui par miroase inca a piscot si bratucele caruia, adunate in jurul mijlocului meu, ma fac cea mai fericita mamica.... Aici e adevarata frumusete, nu-i asa?

[Arheoloaga]

Da Cami...frumusetea este intotdeauna langa noi...numai ca parca ne vine mai simplu sa ridicam privirea si sa-l vedem pe individul cu coji de seminte pe bocanci. Bucura-te de toamna si de culorile ei...de parcul plin de copii si de mirosul lui Alex, restul duca-se!

[jo_ana]

Da...lasand la o parte unele aspecte ce nu tin de noi, hai se ne mai bucuram de toamna asta frumoasa si insorita!

[DRIANA]

Cami, ...citeam faza cu parcul si parca ma auzeam pe mine...si eu am alergie la mitocanii care scuipa coji de seminte in timp ce stau tolaniti pe banca si urla la copil sa fie atent....si la cainii purtati cu gratie in lesa si care-si lasa "norocul" in fata portii scolii, pe unde trec copii sau pe aleea pe unde ar vrea fi-miu sa se joace...

[Cami-N]

[Cami-N]

Trebe sa ma laud macar nitelush..... Astazi am stat de vorba cu invatatoarea si ce mi-a spus, mi-a adus lacrimi in ochi ... lacrimi de multumire, lacrimi pe care probabil orice mamica le simte in astfel de situatii... Alex merge din bine inspre mai bine, este din ce in ce mai responsabil,mai scolar! Are la toate testele foarte bine ( cu un minus in fata la lb. romana), raspunde foarte frumos la ore, dar ce mi-a placut cel mai mult a fost ca intr-o anumita situatie, el s-a aratat atent la nevoile invatatoarei si a tipat la colegi sa faca liniste caci doamna nu mai poate vorbi Stiam ca am un copil sensibil, il simt foarte apropiat de noi de ceva vreme, ma bucur ca lucrul acesta se rasfrange si inafara familiei. Simt ca-l crestem asa cum trebuie si sunt asa multumita de cum decurg lucrurile ....

[DRIANA]

Bravo, Alex!

[jo_ana]

Bravo lui Alex...stiam EU ca in anumite circumstante...tare bine s-ar intelege baietii nostri

[jo_ana]

Camitza, draga, avand in vedere ca urmatoarele 2 zile, n-oi fi in zona...iti urez de pe-acum "La multi ani!", multe, multe bucurii, sanatate cu carul si - suna comunist, dar : implinirea tuturor dorintelor...