Mamici de 2011

[analy]

Raluca tare mult ma bucur pentru voi sunteti frumosi toti trei
....inca o data Felicitari ! la Mateo sa creasca mare si sa fie sanatos!

[carstea_diana]

Gata, am gasit si eu pozele puse de Raluca
Mi s-a zbarlit pielea pe mine, sunteti superbi!!! Ma bucur atat de mult pentru voi, sa va dea Dumnezeu tot binele din lume si sa fiti sanatosi si fericiti!
Micul vostru spiridus american este un ingeras, ii trimit toti pupicii si toate urarile de bun venit pe lume, intr-o familie atat de frumoasa si de plina de iubire! Este cu adevarat un norocos iar voi sunteti cei mai norocosi parinti.
Transmite-i felicitarile mele si taticului de spiridus, sunteti o familie superba care imi inspira optimism si putere de viata
Si eu am fost nespus de bucuroasa ca am vorbit cu tine, ca am putut sa le spun fetelor despre voi. Sa ai grija de tine si de voi, refacere grabnica si...sa va traiasca spiridusul

[Floraa]

[robertzica]

Ma bucur sa gasesc si eu pozele cu voi. Sunteti 3 frumosi! Iar bebe Matteo e un scump!

Felicitari inca o data si... bun venit in clubul nostru (= al mamicilor "nu pot sa scriu").

Va pupam!

[bella84]

Seara bunaaaaaaaaa,spiridusilor de cand va asteptam
pe lume Matteo,sa fii sanatos sa papi si sa faci nani cat mai mult
Ralu maxime felicitari ,sa va bucurati de el si sa va aduca numai bucurii si fericire iar tie iti urez refacere cat mai usoara

[adeluta75]

Am intrat si eu fuga fuga sa vad "noua"famile..oauuu
Sincer,nici eu nu mai am cuvinte....pozele proaspate dupa nastere spun totul ...deci sa-ti traiasca baiatul si sa-ti creasca la fel de bine cum a stiut pana acum s-o faca ...e un copil fericit ca are o asemenea familie...pernutza aia cu numele inscriptionat m-a dat gata

[jo_ana]

Felicitari, Ralu ...sa creasca mare spiridusul, sa fie cuminte, papacios si sanatos... imi place mult numele ales

[Arheoloaga]

Fetelor m-ati facut sa plang cu mesajele voastre...va multumesc din suflet fiecareia dintre voi. Intr-adevar ne simtim acum o familie frumoasa, cu bune si rele dar mai ales fericita; o familie normala pana la urma...cu un spiridus perfect si o mata curioasa:))
Am reusit zilele acestea printre picaturi sa scriu povestea nasterii, asa ca o copiez si aici:


Dupa cum stiti, duminica 3 iulie urma sa ma internez pt declansarea travaliului. Ajunsesem la 41+3 saptamani si nu va spun in ce stadiu ma aflam…umflata, cu dureri de spate si moral la pamant. Cu toate astea insa, duminica nu prea aveam mare tragere de inima si am amanat cat am putut pregatirea pt spital. Trebuia sa fim acolo la 20.30…si am ajuns fix la acea ora, niciun minut mai devreme. M-am dus la sala de nasteri, m-au luat in primire obstetricienele de garda, mi-au facut internarea si m-au trimis la salon sa ma schimb. Eram neasteptat de linistita. De altfel..apoi mi s-a luat tensiunea, am facut prima monitorizare si se mirau toti de cat sunt de calma. Nu aveam absolut nimic asa ca de ce as fi fost altfel. Imi era teama, eram emotionata dar…parca in transa. Nic ma incuraja…am ascultat impreuna putina muzica iar cand s-a facut ora 23.00 m-au chemat pt aplicarea primului gel. Aici procedura de inducere a nasterii consta in aplicarea a trei randuri de gel cu prostaglandina cam la 6 ore(pt inmuierea colului), apoi urmeaza perfuzia cu oxitocina si apoi ruperea membranelor. Buunnn..medicul ginecolog s-a ocupat de treaba asta cu primul gel, m-a incurajat si mi-a spus ca ne vedem dimineata pt a doua portie de gel si sa incerc sa ma odihnesc caci nu se intampla nimic pana a doua zi si ar fi bine sa imi pastrez energia. Desi obstetriciana care ma consultase prima vazuse ca eram oarecum pregatita si aveam 2cm dilatatie inainte de orice tratament…medicul l-a considerat un detaliu nesemnificativ pt procedura.
Am stat pe masa apoi cam 30 de min si intre timp mi s-a facut o alta monitorizare. Totul era ok,contractii razlete si nedureroase. Eu insa incepeam sa simt un oarecare disconfot si parca imi luase foc totul jos.Eh…efectele gelului. Ba l-au mai si trimis pe Nic acasa caci eu trebuia sa ma odihnesc. I-am zis sa plece si sa stea linistit caci eu sunt bine iar cand incep sa simt ceva il sun.
Bineinteles ca planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ dar cine se mai gandea la zicale?
Abia ce l-am condus la iesirea din sectie am simtit un junghi in partea de jos a spatelui. M-am uitat la ceasul de pe hol; era 23.50. M-am intors in pat si nu cred ca am stat mai mult de 20 de minute si m-am ridicat…am plecat la plimbare pe holuri. Ma tot intrebam…astea sa fie oare contractiile? Pe la 1.30 mi se face o alta monitorizare; nu reuseam deloc sa stau intinsa…iar pe aparat contractiile apareau foarte intense si…le simteam si eu de-a binelea. Mai era o fata in salon cu bebelina de doua zile si ma tot incuraja sa nu ma abtin daca imi vine sa tip. Eu ma gandeam…cum sa tip de pe acum mai ales daca pana maine a zis medicul ca nu nasc…ca sunt doar contractii declansate de gel dar ca nu sunt alea bune. Apoi am luat-o iar plimbare…intr-o pozitie alla Cocosatul de la Notre Damme. Era rau rau…imi curgeau lacrimale de crocodil si ma uitam la ceas..2.30…Incep sa vomit…dar ce sa iasa ca bausem doar un suc de fructe..Hai sa te vad pe masa zice obstetriciana. 4 cm!!Se mira si ea cat de rapid a pornit travaliul. Eu m-am gandit si mi-a venit imediat ideea:vreau epidurala…eu cu durerile astea nu mai stau. Ea foarte draguta zice ca il va chema pe anestezist dar ca e pacat caci decurge totul foarte frumos si ca dupa parerea ei ar fi bine sa fac un dus cald…si ma voi simti mai bine. M-a convins si m-am bagat la dus. Mi se parea minunat! Parca trecuse orice durere. Cred ca am stat o ora cu jetul de apa calda pe spate. Am iesit si…stupoare. Contractiile au devenit cumplite…fara pauze si desi ma straduiam sa aplic tehnicile de respiratie invatate…abia ma mai puteam concentra. Alta monitorizare. Crunt…nu mai puteam sta decat pe un scaun, de fapt pe muchia lui…si 20 de minute cu firele pe burta mi se pareau ani. Nu se mai putea vorbi de epidurala. Ma reasez in pat si ma agat de tablie. Ma gandesc sa il sun pe Nic dar o contractie cumplita m-a facut sa scot un sunet de durere. Apas in schimb butonul de la capatul patului si vine obstetriciana. Imi vine sa imping. Ea cu un zambet cat se poate de mare zice”Bravissima” a sosit momentul. Eu..care moment, si Nicola, si epidurala?? Sunati-l pe sot altfel eu nu fac nimic. Ea fuge sa sune eu ma tarai spre sala de nastri. Ma uit la ceasul din perete…4.32.
Ajung la sala intre contractii si ma opresc in usa. Atat pot, zic. Fata chiama alte doua colege…se pregatesc si incearca sa ma convinga sa intru in cada, sa stau pe scaunul olandez sau daca vreau ma ajuta sa ma urc pe traditionala masa. Nu, zic..n-ati inteles, eu de aici nu ma misc. Faceti ce stiti dar eu nu mai pot face un pas. In 5 minute au aparut in jurul meu saltele, campuri sterile si diferite fase si carpe. Am cazut in genunchi. Am vazut usa deschizandu-se. In sfarsit ajunsese Nic. Sa fi fost 4.45. S-a asezat in genunchi langa mine, mi-a luat mana si mi-a spus sa fiu tare si ca sunt fantastica. I-am zis sa taca…avem timp apoi de complimente. Am inceput sa imping. Contactiile erau foarte lungi…reuseam sa imping de 3 ori pe o singura contractie. S-au rupt si membranele, cu o pocnitura de m-am intrebat daca nu cumva cazuze babele pe jos. Sosise si timpul sa strig…durerea nu mai era cumplita…dar tipand ma descarcam de orice tensiune si respiram corect. Nicola ma mangaia cu lacrimi in ochi iar moasa imi repeta cat sunt de bravissima.…A iesit capul!! Se auzea un gangurit..Hai, inca odata si iese tot. Gata…nicio durere…doar eliberare, liniste…apoi cel mai frumos clinchet de clopotel…Din pozitia in care eram nu reuseam sa il vad..am incercat sa ma intorc cumva si l-am zarit cu coada ochiului. I-am spus lui Nic ca avem cel mai frumos copil din lume; nu mi-a raspuns…nu reusea sa mai spuna nimic.
Am fost ajutata apoi sa ma urc pe o masa si am asteptat cu spiridusul in brate sa nu mai pulseze cordonul ombilical; dupa zece minute proaspatul tatic a facut onorurile. Eram uimita..uimita ca am dat viata unui copil…ca am intrat in spitalul ala si an nascut un copil si o mama; eram fericita…pt ca durerea trecuse si lasase in schimb atata dragoste de care nici nu stiam ca exista in sufletul meu. L-am privit indelung…s-a asezt la san de parca stia ca acela este locul lui, insa dupa cateva minute l-au luat la neonatologie pt baita, masuratori si alte proceduri. Nicola a fost cu el tot timpul si mai tarziu, cand am terminat cu placenta, cusutul si toaleta i-am gasit la neonatologie, Matteo dormea in brate fericit.
Din punct de vedere medical…a fost o nastere extraordinar de simpla. De altfel nu am avut nevoie de medic, obstetriciana m-a ajutat fara probleme. Singura interventie a ginecologului a fost cusutul caci m-am rupt putin si apoi o curatire a uteului pt ca si-au dat seama ca ramasesera bucati de membrana. Din punctul meu de vedere…a fost un travaliu cumplit..artificial, rapid si violent insa se pare ca acesta este mersul travaliilor provocate. Nasterea in sine, insa a fost usoara si mult mai putin dureroasa! Spun cu mana pe inima ca nu am facut degeaba cursul pt nastere…am reusit sa fiu cat de cat calma, coerenta, sa ascult indicatile si mai ales sa fiu optimista ca totul va decurge normal. Am fost si norocoasa caci nu stiu cum reusesc unele femei sa reziste unui travaliu de 12 ore si apoi sa mai si nasca…nici nu vreau sa mi imaginez. A treia zi in spital insa am avut parte si de…baby blues…tristetea de dupa nastere, dar personalul din spital mi-a fost alaturi. Si acum ma incearca lacrimile…uneori doar privindu-l, pt ca mi se pare pur i simplu prea perfect.
Acum…a trecut o saptamana si inca nu imi vine sa cred ca suntem parinti, ca a trecut si nasterea si acum avem langa noi o mica minune…care ne umple sufletele cu fiecare mutrita, cu fiecare planset. Am descoperit in noi o alta latura a noastra; ne-am trezit plangand ca doi copii cand l-am vazut regurgitand; stiam ca este absolut normal insa ne durea pur si simplu sufletul sa stim ca poate in momentul ala sufera. Si suntem abia la inceput de drum…

[bucurroxana]

si uite asa am bocit eu pe ziua de azi
Bravissima raluca!!!!!
pupam spiridusul.
daca e foarte cald incearcaun body fara maneci un maieu...sau chiar numai un tricouas. daca e chiar cald il poti lasa si in pampers ziua.

[bella84]

Sublim !!!