Despre Lucruri Simple

[Cami-N]

Cu multa intarziere iti urez si eu un calduros "La multi ani!" Sa ai o viata senina si frumoasa iar puiul pe care il astepti sa fie sanatos si sa va aduca in casa si in viata ceea ce asteptati prin el!

[Arheoloaga]

Desi nu sunt o admiratoare a monarhiei in sensul politic, ba chiar mi se pare mi se pare o forma de conducere iesita din timp, arhaica, recunosc ca astazi m-a parut de-a dreptul rau ca pana la pranz nu am fost acasa si nu am reusit sa urmaresc integral nunta regala.
Cred ca reminiscente psihologice ale copilariei ies la iveala atunci cand vad un print si o printesa, cumva pare ca basmele au un corespondent aici, printre muritorii de rand. Sunt o romantica fara scapare...iar rochiile pompoase, palariile extravagante si uniformele militare ale domnilor au un efect de "masina a timpului", purtandu-ma pe presul scos in fata blocului bunicii unde ma jucam cu papusile cat era ziua de lunga. Inevitavil, petecele de panza deveneau rochii de printesa, coronita era intotdeauna de flori...iar printul era undeva in asteptare.
Ajungand la adolescenta am avut ceva mai multe tangente cu istoria si apoi mai tarziu cand am ales sa studiez in acest domeniu, am inceput sa ma interesez din ce in ce mai mult de evolutia monarhiilor, am citit biografii oficiale si neoficiale si am descoperit ca eram fascinata nu atat de imaginea lucioasa si fara pata impusa de reguli rigide, cat de partea ascunsa, dedusa, de tragediile si faptele mai putin cunoscute din viata diversilor monarhi. De multe ori mi-am spus ca nefericirea si tragediile familiilor regale se datoreaza pe undeva prepotentei lor, credintei ca sunt alesi...unsi de Dumnezeu. Cred ca de aceea sunt o republicana convinsa, oricat de mult m-ar fascina lumea aceea greu de atins, ma enerveaza ideea ca cineva castiga prin nastere dreptul de a conduce un popor.

Intorcandu-ma la printul si printesa zilei...pot spune ca mi-am facut o adevarata lista mentala ce contine tot ceea ce mi-a placut si ceea ce mi-a placut mai putin.
Incep cu rochia miresei...o alegere extraordinara, simpla...foarta asemanatoare cu rochia lui Grace Kelly si departe de alegerea facuta de Diana(rochia bomboniera). Mi-a placut modul in care a purtat diadema...o bijuterie pretioasa, purtata insa cu naturalete incat nicio clipa nu mi-a venit in minte opulenta. Parul lasat liber sub voalul scurt...o alta alegere extraordiara, facand mai ales comparatie cu miile de frizuri complicate ce se aflau in momentul acela in biserica.
Daca este ceva care m-a lasat oarecum...nedumerita este siguranta afisata de Kate..au fost cateva momente in care era clar ca urma replicile unui scenariu. In mod ciudat, William parca era ceva mai emotionat, mai implicat. Arata fantastic in uniforma irlandeza...pacat ca podoaba capilara nu-l mai prea ajuta, dar este un viitor rege...cui ii pasa de acest aspect?? Foarte dulce momentul cand in biserica i-a spus viitoarei sotii ca este frumoasa...Ehhh...
M-a surprins placut "printul de rezerva" Harry...mereu cu zambetul pe buze si parca pus pe sotii; cand susotea cu William la altar in asteptarea miresei...parea un simplu cavaler de onoare, frate, prieten...
Despre ceilalti invitati...spun doar ca au afisat un stil british autentic...pe alocuri exagerat sau ridicol dar una peste alta se incadrau perfect in tabloul nuntii. Palariile cred ca au fost punctul de atractie numarul unu...anumite modele sfidau gravitatia, altele nu aveau nimic in comun cu purtatoarea. Personal am admirat palaria si tinuta prietenei Regelui de Monaco; nu mi-am imaginat ca griul poate fi o culoare atat de eleganta!!!
In schimb...regina Elizabeth II nu s-a dezmintit nici de data aceasta si si-a fisat fara probleme preferinta pt galben; pe aici o numeau prezentatorii "regina canar"!
De pe lista mea de "asa nu"...au fost si copacii transplantati in Westminster; inca nu am inteles care a fost rolul lor! Abatia este un monument extraordinar, sobru dar in acelasi timp extrem de bogat...eu una mi-am petrecut aproape 4 ore acolo..practic nu se mai termina dar nu aveai cum sa te plictisesti, fiecare colt avea un semnificat!

Incerc sa concuzionez cumva "studiul de caz":))) pe care pare ca l-am facut aici si ma intorc la povestile cu printi si printese. Ca si in copilarie...si acum rolul lor este de a te purta macar pt o clipa departe de realitate.

[jenn]

Regina a fost grozava,la varsta ei sa stai atat in picioare...Se paria pe ce culoare va avea palaria ei,galbenul e culoarea ei favorita,no surprise there...Ce m-a mirat nitel,nu stiu ce zice protocolul,printul consort s-a urcat in caleasca inaintea reginei .Si ar mai fi multe chestii interesante...

[Arheoloaga]

Da Jenn si eu am ramas surprinsa de faptul ca William a urcat inaintea lui Kate in caleasca...si apoi am vazut ca si printul consort a facut acelasi lucru si i-a luat-o inainte reginei. Apoi m-am gandit ca trebuia sa fie cineva in caleasca sa dea o mana de ajutor damelor...considerand mai ales tinuta;) Cine stie care este motivul real...am sa gugalesc caci chiar sunt curioasa!
Un alt aspect interesant: William a avut o garda de corp costumat in paj dar armat pana in dinti....a carui sarcina era salvarea exclusiv a printului(in caz de atac etc)...Pe biata printesa cine o mai sava?;)

[jenn]

E,nu cred ca era asa, lasata de izbeliste...Aici mereu famila regala e inconjurata de lume,aparent sunt doar cativa sa-i protejeze dar sunt amestecati in multime,unii stau langa ei fara sa fie evident acest lucru.Ai citit transcrierea converasatiilor de catre o lip reader?

[Floraa]

Mi-a placut mult si am urmarit de la inceput......ba a trebuit "sa lipsesc nitel de la nunta" si in pauza de publicitate am fost sa fac plinul de gaz si drumul pana acasa cu limba de-un cot ca sa nu pierd intrarea in biserica a printesei
Palariile intr-adevar fac toate paralele si merita pierderea de timp pt a le vedea.....gusturile cocoanelor sunt fantastice.
Iar William era atat de emotionat incat cand aparea in cadru, zambeam fara voie.....dulci amandoi.

O alta persoana frumoasa mi s-a parut Letizia Ortiz, printesa Spaniei....superba, delicata, eleganta.
Si mama lui Kate e o mama frumoasa si imbracata cu gust.

[Arheoloaga]

[jenn]

In balcon i-a spus ca o iubeste si one more kiss... Eu le-am gasit pe un site englez.

[Arheoloaga]

Ultima perioada a sarcinii mi-a deschis ochii spre nenumarate preocupari existentiale…despre a caror prezenta habar nu aveam pana acum. Cautand totusi un refugiu si incercand sa imi distrag atentia spre altele, am cazut intr-o adevarata bulimie literara. Stiti perioda aia in care incepi 3-4 carti si le lasi prin cele mai ciudate locuri…in caz de nevoie. Am pe noptiera langa pat “Asteptarea si nasterea”, pe masuta in camera de zi “Manualul turistului perfect” si in baie “O zi in plus”. In baie las mereu cate ceva de citit…de obicei usurel si cu capitole scurte…ori ceva romantios ori comedioare gen “I love shopping”.
In fine..plecand de la ideea asta am inceput sa citesc “O zi in plus”, scrisa de un DJ italian, un tip superficial care ajuns pe la 40 de ani si-a dar seama cum ca timpul a cam trecut si viata lui de pana acum nu e tocmai ok. Il ascult si dimineata la radio si este super distractiv…desi pe alocuri lasa sa se intrevada o mica depresie si frustari legate de o paternitate care nu prea vrea sa se arate.
Oricum, pt a sta 10 minute la baie este o alegere nimerita…daca nu descoperi pe la jumatea cartii ca ape alocuri se vorbeste chiar despre tine. Am iesit aseara cu ochii cat cepele de la baie; trasesem o portie de plans mai lunga de cele 10 minute propuse, incat Nicola vazandu-ma s-a gandit imediat la soarta posteriorului meu gravid “chiar asa rau este?” Nu…posteriorul era ok, numai ca descoperisem ca un dj italian si-a trait copilaria la bunici in anii ’70 intocmai cum eu mi-am trait copilaria la bunici in anii ’80, numai ca el era la periferia orasului Milano iar eu la periferia orasului Targoviste, ala cu Dracula si Turnul Chindiei.
Nu mai inteleg daca bunicii sau copiii sunt universali…sunt inca total bulversata de faptul ca bunica lui Fabio Volo il ruga sa ii bage ata in ac sau sa rupa varfurile la fasolea verde pt a face salata. Nu mai zic ca citind despre cusutul ciorapilor pe un ou de lemn am fost aruncata pe culmile nostalgiei.
Treaba asta cu bagatul atei in ac era motiv de extraordinara mandrie pentru mine, o onoare…mai ales ca dupa reusita, negresit mi se spunea “tu ai ochisori tineri si frumosi”. Apoi dulciurile de casa pregatite dimineata inainte sa ma trezesc, banutul pt o inghetata…povestirile destre tineretea lor intr-un timp pe care eu mi-l imaginam ideal…gesturi unice adresate numai mie.
…si nici macar nu ma refer la o bunica in mod special; amintirile astea mi le-au daruit amandoua…pe cat de diferite erau intre ele.
De asta zic ca sunt bulversata; descopar ca bunicii dar si copiii sunt aceeasi…oricat de diferita ar fi societatea in care traiesc. Maturitatea naste diferente, maturitatea ne indreapta spre cai pe care uneori ar fi bine sa le evitam, insa copilaria si batranetea…sunt varstele adevarate, curate, bineinteles fiecare dintr-un alt motiv. Perioda asta de mijloc este minunata, insa probabil ar fi fost perfecta daca am trai-o cu sinceritatea copilariei si experienta batranetii.
Ma batea gandul sa ii scriu pe blog acetui dj…dar m-am multumit sa mut cartea din baie pe noptiera de langa pat, asa in semn de multumire.
Cred ca am mai zis candva treaba asta…dar simt nevosa sa repet: atata timp cat bunicii nostri mai sunt printre noi, nu vom inceta sa fim copii; ei sunt acolo sa ne aminteasca cine eram si ce ne doream la varsta sinceritatii si pe undeva noi le amintim cine erau ei la varsta maturitatii; probabil de asta bunicii sunt mult mai permisivi cu nepotii…acum stiu ce cai nu ar fi trebuit sa apuce candva, stiu unde greseau si isi folosesc noua sansa pentru a repara.
Ce dor…ce nostalgie…pacat ca am incetat sa mai fiu copil.

[jo_ana]

Ralu, cata vreme o carte, niste amintiri iti "uda" ochii si sensibilizeaza sufletul...inca mai esti copil; inca mai ai acele sentimente pure...pe care toti oamenii maturi le au, dar le lasa sa iasa la suprafata rar si doar in momente de i ntimitate si importanta deosebita...Oricum, in curand vei re-trai prin prisma micului tau multe momente superbe, copilarii, curiozitati, vorbe si sentimete ... pure.