vara mea pierduta!

[jo_ana]

Tu vezi-ti de chestinonare, ca mai apoi, te chem ...la prasit, direct

[adeluta75]

Raman si eu cu tine ,dar nu cere de la cine nu poate da...lasa-i in pana lor ....pentru toti mincinosii lui Jo ...
Hai tu raspunde-mi ...no dau cu grebla sau nu?

[adeluta75]

[jo_ana]

[jo_ana]

...ca vorbea Mary despre dezordine...
In general, nu sunt dezordonata...nici ordonata: adica la mine nu exista lucruri milimetric asezate in sertare, dulapuri...ba exista chiar si lucruri puse de-a valma...insa, daca nimeni nu-si baga nasul, puse in ordine sau dezordine, stiu exact de unde sa iau si ce sa iau...si tocmai din ordinea asta dezordonata, vine prapadul, cand cineva intervine sa organizeze dezorganizarea.
Or fi ele la loc, dar eu tot nu le mai gasesc. De exemplu varza - pusa in frigider, dar eu o lasasem in sertar...si mi-a luat vreo jumate de ora pana sa dau de ea, apa s-a evaporat, iar eu, de ciuda mi-am facut si-un cucui, camera foto pusa laolalta cu albumele...dar ce folos caci n-a mai stat biata acolo de cativa ani...si intr-un final, ochelarii mei...pusi, tot asa, la locul lor, adica in toc, iar eu, numai in oala cu sarmale nu i-am cautat
Partea cea mai nasoala e atunci cand, nici cel ce respecta ordinea, nu stie ca le-a pus la loc...a, ba da! Camera cica am cautat-o peste tot pe unde as fi pus-o eu, dar nu si unde ar fi pus-o el [:)]
In fine,cand vine vorba despte timp...ei bine, pe-asta il organizez pe secunda...exceptie acest wee-kend, in care am vrut sa las lucrurile sa se intample...si s-a intamplat: nici nu m-am odihnit, nici nu am terminat de facut toate cele necesare, nici nu am stat suficient cu copiii...
...iar azi o luam de la capat...

[jo_ana]

Frati, surori, am niste nervi...dupa ce am stabilit ca asa, se executa pe dos, fara niciun fel de prevenire prealabila...pai una zicem, alta facem? Cum n-as putea eu acum sa-ti dau nitica bataie de cap?...uite-asa cum as fi avut si eu, daca din intamplare nu descopeream pocinogul?...noroc ca cineva, acolo sus, ma iubeste ...

[jo_ana]

In ultimele zile toate s-au complicat si aglomerat...m-am certat urat cu husband si m-am saturat sa fiu mereu cea iertatoare si intelegatoare. Sunt obosita si-a vrea si eu ca cei de langa mine, si de nu ma pun pe piedestal, macar sa respecte nitel toata munca si straduinta mea...Alerg toata ziua, la munca nu-mi vad mintile dintre dosare, acasa dintre cratiti, farfurii, lucrari si jucarii...seara pic rupta, iar dimineata ma tarasc jos din pat, iar mofturile si incapatanarile nu se mai termina, doar se schimba...
Suntem in Saptamana Patimilor si n-as vrea sa fiu asa de "manioasa", as vrea sa am alte trairi, insa ma tem ca o sa pun piciorul in prag, asa cum stiu eu.

S-avem spor!

[Cami-N]

Multa rabdare Jo! Imi spunea cineva: "cu rabdarea, treci marea" si cred ca are dreptate Te inteleg... pune piciorul in prag asa cum stii tu si sanatate multa, ai grija cu coloana

[jo_ana]

Cami ...io nu vreau sa trec marea, vreau doar sa ajung doar pe mal[:)]
Multumesc pentru vorbele tale

[jenn]

Tu stii cel mai bine cum functioneaza la voi,aplica metoda aceea atunci!Rabdarea....greu cand lucrurile -s intepenite in fagasul lor ,sa mai ai rabdare ca se schimba de la sine!