Multumesc din suflet de cuvintele frumoase fetelor.... ma incurajati cum stiti voi sa o faceti intotdeauna. Hotararea e deja luata....nu mai dam inapoi orice s-ar intampla. Cat despre acele acte.....ca si voi sunt de aceeasi parere....nu ele ne tin legati unul de celalalt.....nici macar copiii....ci respectul si obisnuinta......poate si dragostea intr-adevar nu la fel de vie ca acum multi ani...insa s-a pastrat.....amintiri reci si calde, zambete si lacrimi, bucurii si tristeti,....astea ne tin pe noi impreuna. Avem 2 copiii, si oricat am incerca sa le oferim tot ce e mai bun, avem senzatia ca nu e suficient. Am obosit sa caut sa fac ceva sa imbunatatesc traiul lor, am obosit si ma consider un om de nimic cand ma scotocesc in toate colturile ale gentii cand unul din ei imi cere o banala jucarie care pentru ei e fericiea unei zile, am obosit si mi-e rusine cand puiul meu ma intreaba periodic de ce l-am retras de la fotbal cand colegii lui ceva mai mari decat el il considerau de-al lor.......am obosit sa le dau explicatii....ca nu se poate acum puiule!!!
Multi dintre ai nostrii ne amintesc la orice pas ca de fapt noi nici nu realizam ca fata de altii e totusi mult mai bine......insa nu ma mai intereseaza de altii.....eu sunt eu si ei sunt ei.....eu cu ale mele ei cu ale lor....
Spuneam mai devreme ca am cunoscut oameni noi....Am invatat ca practic nu exista destin...ca drumul in viata si-l poate croi orice om, ca pot alege, ca pot spera....si pot invinge. Trebuie sa recunosc ca imi este teama, amandoi constientizam ca timpul poate sterge orice, ca unul din noi poate gresi, ca drumul nostru este posibil sa se desparta in doua.....insa......indiferent de deznodamant, macar sunt impacata ca am incercat. Vreau sa cred ca vom reusi.......am inca curajul sa cred.....si mai cred ca eu voi imbatrani frumos langa tatal copiilor mei.
.......
.....
---------va multumesc inca o data pentru cuvintele voastre atat de frumoase!!!--------




![Pupi [pupi]](./images/smilies/pupic.gif)


