Si uite asa..a mai trecut o vara...
Cum ma gaseste toamna? Cu un tonic relativ bun, cu niste povestiri fantastice despre ce-am mai facut in ultimul timp...
Pana la povestiri cu si despre Mary, am sa va spun o poveste despre prima impresie...Vi s-a intamplat vreodata sa judecati un om la prima vedere? Vi s-a intamplat vreodata sa aveti o impresie gresita despre un om, doar privindu-l de departe, neinteractionand cu el,avand absolut nici o legatura cu acea persoana si sa o catalogati pur si simplu : e..naspa, e..ciudat, e...un prost (de ce nu!), e...acra, e...foarte misto?
Mi mie s-a intamplat..Mi se intampla aproape in fiecare zi...
Mi s-a intamplat cu cea mai buna prietena a mea...Nu am placut-o in anii de liceu, n-am interactionat cu ea - ea m-a catalogat ca fiind din "clubul desteptelor" eu fireste, din "clubul...proastelor"...Nu radeti, ambitia si egoismul isi faceau aparitia de pe la varsta liceului...Nu mergeam in disco impreuna, nu aveam prieteni comuni si Si totusi, e "sora mea" acum, chiar daca acum ne despart cateva mii de kilometri...Inca ramane "sora mea" si nimeni nu o sa ii ia locul din inima mea si viata mea...
Mi s-a intamplat cu sotul meu...Oooo, aici e o intreaga istorie...Despre cum "eu eram prea buna, prea frumoasa, prea desteapta, pentru el" -
![zambet [bigsmile]](./images/smilies/bigsmile.gif)
era indragostit omul la vremea aia
![zambet [bigsmile]](./images/smilies/bigsmile.gif)
si despre cum el era...sau mai bine zis despre cum nu era deloc in standardele mele vizavi de cum trebuie sa arate barbatul perfect!Si totusi, suntem inca impreuna, sper pentru totdeauna!
Mi s-a intamplat cu prietenii si amicii mei, cunostintele mele cu care interactionez zi de zi...Daca stau bine si ma gandesc cam toti m-au catalogat intr-un singur fel : "acritura"
![zambet [bigsmile]](./images/smilies/bigsmile.gif)
...Hmm, cred ca prima impresie care o dau celor multi este ca sunt o acritura! Am concluzionat chestia asta de vreo cateva luni incoace...
Mary...Mary intr-o perioada in care increderea de sine era la un nivel foarte scazut, intr-o perioada in care chiar nu stia incotro sa o apuce profesional vorbind, intr-o perioada tulbure la servici cand sincer ma intrebam ce naiba caut eu aici, in cladirea asta mare, Mary in urma cu vreo 4 luni - fix din mai- fara nici o speranta, depune un CV, la o organizatie din Bucuresti...
Acum imi vine sa rad, ca totul s-a petrecut intr-un sfert de ora...Pur si simplu am zis, de ce nu?
Si cand m-au sunat sa ma cheme la interviu - la Bucuresti, am avut un oarece soc...Nu ma asteptam...Nici nu-mi mai aduceam aminte la ce aplicasem...
Cu inima in dinti, pur si simplu- am zis iarasi de ce nu?! Si am fost...Acolo mi-am cunoscut colegii din regiunea mea, cu care lucrez azi...La intrebarea "sunteti sigura ca vreti sa lucrati cu noi?" , am raspuns simplu : de ce nu?...
Mmm, dupa o perioada, dupa semnarea contractului, cand echipa s-a mai inchegat au aparut discutii de genul : prima data cand te-am vazut am zis: "cine mai e si acritura asta?"...Am concluzionat : la prima vedere, se pare ca sunt o acritura...
Si totusi, unul dintre sefi mi-a zi la workshop : "mi-a placut din prima de tine, mi-a placut ca ai fost singura cu raspunsurile la tine si mi-a placut atitudinea si increderea in tine..."
Ye ye...suna a lauda, dar cand iti spune absolut intamplator cineva, care nu a interactionat cu tine, care nu te cunoaste deloc ci numai in baza unui cv a contat enorm ...A picat la tanc...Nu sunt laudata des si nici eu nu laud la randul meu...
Nimic nu e in viata intamplator...Si totusi, fiindca Jo, era curioasa ce am facut la workshop- am studiat proceduri - interactiuni cu oamenii, latura sociala...Fara cifre, fara sa ma cert, cu un grup misto de oameni, ajutam oameni...Pur si simplu...Nu conteaza studii, profesie, etnie, sex...Pur si simplu ajutam...
Asta mi-a deschis putin ochii si m-au facut sa visez, sa ma vad mai departe si sa schimb ceva in viata mea - job-ul...Sansele nu apar asa din neant, fara un scop anume...Si cred ca am dat si de scopul meu...Motivare exista, background exista, suport este - Mira multam anticipat, stii tu de ce!
Plecand de la impresii, va spun si eu ca am renuntat sa cataloghez oamenii la prima impresie, imi pastrez susceptabilitatea, dar las impresiile sa ma surprinda...
Si..va fac cunostinta cu EU...In prag de 30 de ani, optimista, la fel de obosita si tafnoasa cum ma stiti, fara liste de prioritati, fara chestii de facut doar fiindca trebuiesc facute..Va fac cunostinta cu EU, "pur si simplu, de ce nu?!"...
Sa nu credeti ca mi-am pierdut simtul realitatii, nici vorba doar ca...am un program al naibii de imprastiat...
Mai trec...pe aici...
ps...Mesaj de acum doua zile...