vara mea pierduta!

[adeluta75]

nu e greu sa fii zuza Jo..numa sa vrei[pupi]

[jo_ana]

Frumos...o zi senina, dar racoroasa. Trezita cam bu-hu-hu, dupa o noapte in care nimeni n-a avut somn, pornesc dupa miros la...cafetiera. Ma energizez, nitel , insa simt ca nu e suficient. Deschid geamul, sa iau si o gura de aer proaspat: mmm, e bun! Din radinutza florile mele, toate imbobocite, imi amintesc ca, totusi e vremea sa ma ocup de lucruri serioase...mic-dejun, aranjat camere...nu am chef, iar micul ma striga "mai veau sa dorrm, hai sa mai domim putin"...ei, da! Si eu vreau sa dorm...Urmeaza aceeasi intrebare, insistenta si deja stresanta "asa-i ca nu ma duci la gradi? promiti?"...Promit, fireste, caci doar n-oi teroriza omul si nici nu l-oi minti...
Gata! toata lumea in picioare, fiecare cu-ale sale...toaleta de dimineata, micul dejun si "Pa mami! Sa ma pupi si tu cum te-am pupat eu"...si cum ai putea sa-i refuzi, ceva, micului ce-ti prinde fata cu manutele si te pupa atat de apasat, de parca ar vrea sa treaca pana dincolo de tine :"esti frumoasa, esti frumosa/esti ca o imparateasa"...asa ca plec, impacata!
Visez...caci imi permit, e gratis si o fi facand si bine...ce sa zic, as vrea multe, dar nu se pot realiza, asa ca inca mai pot sa visez, la o zi...dar pot sa dau restart, iar visul se schimba, vreau ce pot, iar celelalte sa mai astepte, caci in asteptare suntem cu totii. Ma mai bucur de 2 zile mai lejere, imi improspatez memoria cu niste date, dar tot mai scap cate-o privire pe geam...sunt dealuri insorite, ma vreau si eu acolo, dar sunt aici, asteptand.
Intre timp ma bazaie un telefon, ce ma scoate din reverie...am mai spus oare, cat de mult urasc telefoanele? Uneori le-as tranti de un perete...ma enerveaza ca ma rup dintr-ale mele, si-apoi oricum discutiile, in general sunt inutile si fara finalitate...si-atunci, de ce?...a, e o industrie si o tactica...
...Amuzant: cica sotul meu e membru pe copilul, dinaintea mea ...asta a fost faza tare: "si, ma citesti? ii fi vreunul dintre smecherii de la sexualitate?"..."aveti si de-alea? Nu, scrie linistita, ca o sa te citesc, dar numai la pensie"..." Nu esti curios?" ..."ba da, dar ai si tu nevoie de libertatea ta"...
Bun! Sa cred?...nu!
Multumesc pentru sandwich!

[mary_lou]

E clar! Se ia cu mana de al meu si se distreaza oamenii...Ce-i drept cand am cate o refulare pe aici pe undeva parca simt si in comportamentul lui o schimbare...Parca nu citea?!
Ma bucur sa te citesc si sa te gasesc "in regula"!

[nicole@b]

Jo,pe copilu' asta sau pe altul?Super tare faza...

[nicole@b]

Ps:Foarte frumos descrii tandreturile dintre tine si copii!

[jo_ana]

[jo_ana]

In asteptarea de a vedea ceva bun si remarcabil, intamplandu-se, timpul curge…si nu curge lent si lin, mangaindu-ne fin trasaturile, ci curge violent, la vale, declansand parca viituri, de nestavilit. Si uite-asa, in incremenirea noastra, timpul e neiertator, sau poate, darnic…da, odata cu el ne indreptam spre marea trecere, insa lasand urme adanci: si ici, si colo, si-n locuri si-n suflete…batranii de-altadata, cu chipurile brazdate de curgerea timpului, pastrau o lumina vie in priviri, seninatatea si implinirea se citea pe-ale lor priviri in ciuda apasarii vremurilor…noi, tristi, inchisi si mohorati, cu ridurile mascate de productiile vestitelor laboratoare si injectati impotriva imbatranirii, mereu grabiti si preocupati, alergam si acceleram spre noi tehnologii…care oare ne vor multumi sau care ne vor robi?...

E tarziu si, privind spre viitor, parca as vrea sa readuc trecutul, azi…as vrea copiii mei sa alerge liberi, iar tipetele lor sa nu fie acoperite de huruitul masinilor, as vrea ca mireasma florilor sa nu fie alterata de praf, as vrea padurea sa ramana in picioare, as vrea ca apa sa o beau de la izvor, as vrea ca marul, sa fie tot mar…si-as vrea ca noi sa stim sa mai iubim.
Sa lasam sufletul sa se exprime, sa nu mai existe atata constrangere si rigiditate de dragul imaginii, prietenii sa fie prieteni, iar oamenii lipsiti de meschinarie…dar e mult, de mult ne-am transformat, oada cu vremurile, iar noi am asistat la toate acestea, consimtind.

[Cami-N]

Frumos Jo! Ca intotdeauna
Cat despre sotul tau...bravo lui, fie ca te citeste, fie ca nu!

[adeluta75]

Mai Jo,tu si cu Cami iar ma bagati in butoiul cu melancolie si nu ma poci concentra. ..asa imi trebe daca calc p-aci....auzi da nu ma iei si pe mine la casuta ta din vis? hmmm ce zici...mai dau si eu c-o grebla,iti mai plivesc un strat?

[jo_ana]

Despra minciuna...
N-am priceput niciodata cum reusesc unii sa minta atat de natural...adica fara sa stai pe ganduri, instantaneu, sa stii sa te scoti cu o minciuna. Cum poti rosti inversul a ceea ce mintea ta cunoaste ca adevar...ca doar nu-i fi setat pe invers? Ceea ce ma mira, nu e ca omul mai minte, mai fenteaza adevarul (gandeste la cum sa se apere) ci rapiditatea cu care stie intr-o situatie imprevizibila sa se adapteze, scotand pe gura, un neadevar...si fara pic de ezitare, emite un neadevar, chiar daca stie ca cel de langa el cunoaste prea-bine situatia de fapt.
O alta nedumerire a mea (si mai mare decat prima) este cum de cel mintit, se lasa atat de usor lamurit astfel, de parca exact acea minciuna o astepta ca sa lamureasca situatia...si trece mai departe, senin si fara alte urmari...e bine, si cata vreme functioneaza, e chiar ridicol sa te impotrivesti sau sa te gasesti destept si moralist. Ramai mut, perplex - o data, de doua ori poate esti revoltat si indignat - dar mai apoi, nemultumit...de incapacitatea proprie de a sti, la o adica, sa te adaptezi si sa urmezi calea cealalta.
Si totusi, cum poti avea tupeul sa privesti a doua zi in ochi, pe cel de langa tine si sa faci conversatie de doi lei?...cum, nu te freaca chiar nimic pe la periferia constiintei, macar? Frumos, omule, frumos, inseamna ca esti un caracter puternic, care stie ce vrea si cum sa ajunga acolo...sus...
Intre timp, eu, cu-ale mele incursiuni pe taramul cuviintei, raman aici, mai privesc spre unii, altii, ma intreb sau chiar intreb...fara vreun raspuns, dar poate vreo finalitate, astept aici ...