by leila » Wed Oct 08, 2003 6:33 pm
Uneori am regrete...Nu mi-am inchipuit niciodata ca, maritata fiind, voi ajunge sa cresc singura un copil...Logic, orice "micut" are nevoie de ambii parinti...Si trecind peste toate sint constienta ca nu-i voi putea interzice sa-si vada copilul! Chiar daca, la primele certuri, au fost spuse vorbe grele..., ca nu e al lui, ca am "programat" totul, ca l-am "folosit" (?!), ca voi naste un...handicapat...imi dau, invariabil, seama ca, asa cum nu a fost de acord sa parasesc domiciliul, cum, in ultimul timp, a "strigat" ca nu voi putea "fugi" cu, copilul lui..., la fel de mult, daca se va schimba cind il va vedea pe micut...nu prea voi avea incotro! Cit de "lasi" pot fi barbatii si cit de macinati de orgolii incit sa treaca peste orice si, fara scrupule, sa incerce sa-mi ia copilul, asa cum m-a tot amenintat??? Ce-ati face voi in locul meu???
idonciu