Depresia postpartum

[Marinela72]

Am fost deunazi in mall, cu treaba...Nu, nu sunt una din tipele acelea pentru care mall-ul reprezinta suprema activitate la sfarsit de saptamana, tipe care isi agata geanta cu eticheta de firma in afara si defileaza mai ceva ca pe un podium de prezentare de moda. Vizita s-a prelungit si am poposit indelung prin magazine...apoi mi-am amintit ca exista la etajul 2, un loc deosebit in care puteai citi o carte sau bea un ceai, in care se servea dulceata de casa in farfuriuta, alaturi de un pahar cu apa...asa cum numai la bunica am mai vazut. Nu era un loc pretentios, nu se fuma, se vorbea in soapta si mirosea peste tot a carte noua si a ceai aromat...Am urcat hotarata sa ma rasfat cu un ceai bun, cu denumire exotica si cu o dulceata aurie de gutui, sa ma asez la masuta de la geam si sa imi pierd privirea in gol, sa rasfoiesc o carte si la plecare sa o cumpar pentru a vedea ce se intampla pana la urma...Am ramas insa in capatul scarilor, un pic dezamagita...locul meu preferat nu mai exista, se inchisese...cine mai bea ceai si mai mananca dulceata in ziua de azi?
M-am intors din drum, lumea roia in jurul celorlalte magazine pline de "new arrival" si niciunul nu parea deranjat de faptul ca nu mai au unde servi dulceata de gutui care imi amintea atat de bine de copilaria mea...

[mary_lou]

Pe langa multele lucruri pe care le regret datoria faptului ca traim in secolul vitezei este lipsa ...cartilor...Faptul ca nu mai poti sa citesti linistit o carte, nu mai poti sa iti pierzi franturi din viata, pe o banca in parc savurand si traind rasfoind o carte....Stii, eu sigur regret un loc ca ala...

[Arheoloaga]

Atata timp cat vor mai exista visatori, persoane care tind sa traiasca frumos nelasandu-se dusi tavalug de timpuri, se va mai gasi cineva care sa deschida un astfel de loc sau...fiecare isi va trai momentele dulci in intimitate...doar impreuna cu doi trei prieteni sau cu familia. Nu te lasa intimidata de tipele cu gentile de firma sau de graba cu care se pare ca e musai sa ne obisnuim; ofera o chesea de dulceata..Alexandrei si visul poate merge mai departe! Important este sa nu uitam!

[Marinela72]

[DRIANA]

Mi-ai trezit latura melancolica din mine...as vrea si eu niste dulceata cu un pahar de apa langa...dulceata de trandafiri, daca se poate, preferata mea. iar iarna un ceai bun, poate un vin fiert...
In Herastrau exista o "Biblioteca" ...asa ii zice...un loc unde mergi, lasi buletinul si poti sa iei carti, jucarii pentru copii, carti de colorat, cuburi, sah...Afara sunt bancute si mese de lemn, umbroase...imi place tare mult acel loc...sper sa-l mai gasesc la anu'.

[analy]

[Arheoloaga]

Draga mea, fie ca aceste zile speciale sa iti aduca vise implinite, speranta si liniste sufleteasca!!

[analy]

[Marinela72]

Ma enerveaza ca nu am mai scris...parca si titlul asta mi se pare atat de demult...demult ca mine, ca vremea cand puiul meu era mic, demult de tot...
Eu...around. Nimic nou si noi sunt toate, un tumult de trairi, de nebunii si bucurii, de mici zile triste si altele pline de veselie nebuna. Sunt eu...asa cum imi place sa fiu de multe ori, asa cum ma detesc sa fiu cateodata, amestec de buna dispozitie si declin, de zambete si grimase, de iubire, atentie, grija...
Am senzatia uneori ca nu stiu sa ma bucur de toate cate le am, apoi imi zic ca asta e viata pana la urma, nu poti trai numai zambind pentru ca altfel nu ai mai stii ce e zambetul...zambetul sau lacrimile...e atat de frumoasa impletirea lor.
Alexandra creste, ma judeca si ma iarta, ma tintuieste cu privirea ei de om mare deja...imi place sa o ascult, se teme sa imi spuna dar o face...si imi place cand ma doboara cu privirea ei dezarmanta. Nu am rabdare uneori, imi doresc sa ma refugiez si sa fug de toate, apoi realizez din nou ca nu am de ce, nu as putea trai o zi departe de ei. Facem temele impreuna, ne contram, mergem la shoping si rascolim magazinele cu frenezie, imi place sa ii cer parerea si ea stramba din nas: mami, asta nu iti sta bine, te face prea...sau prea...Apoi plecam mai departe, leganand in maini sacosele pline de cumparaturi, mici prostioare, ne asezam pe o banca, savuram o inghetata, lasam capul pe spate pentru a lasa toamna sa se joace in parul nostru...ca doi copii, unul mare si unul mic, unul cu parul de culoarea castanelor, celalalt cu reflexe argintii pe ici pe colo...
Pe curand!

[Cami-N]

Te salut Mari! Ma bucur sa mai citesc despre tine, despre voi