Despre Lucruri Simple

[adeluta75]

Raluca,nu trebuie sa te sperie pisica, insa nu ar fi bine sa nu cureti tu de acum incolo fecalele pisicii .
e bine sa fi precauta si sa -i spui ginecologului tau ca ai pisica...poate va trebui sa faci periodic testul pt toxoplasmoza.

[Marinela72]

[Arheoloaga]

Mari iti multumesc din suflet pentru cuvintele tale si pentru ca...ai vrut sa vezi dincolo de randurile mele

Adela...pai una dintre primele griji a fost sa ii spun medicului ca am pisica...si ca am barbat cu RH negativ(fapt care am aflat ca nu are importanta:))
Anul trecut cand i-am facut analizele matei era totul ok, adica negativ la toxoplasma si negativ la HIV felin...asa ca sunt relativ linistita. Bineinteles ca voi face si eu testul pt ca asa mi-a fost prescris. Cat despre fecale...din fericire e don'soara educata si face afara asa ca nu am de curatat tavite si alte cele.

In rest...astazi am fost o leguma. Am fost de dimineata la policlinica de care apartin sa termin odata analizele initiale dar bineintes ca azi nu recoltau Mai aveam putin si ma puneam pe plans insa am rezistat cu stoicism...m-am urcat in masina si am venit acasa...si am dormit aproape intreaga zi.
M-au sunat si de la birou...asa ca maine ma voi duce sa-i dau sefului marea veste...Nu-mi ramane decat sa sper ca lucrurile se vor aseza. In definitiv...chiar si in ceasul al 12-lea, am fost intotdeauna o norocoasa! Poate ca...acum steaua mea este chiar si mai stralucitoare:)

[bucurroxana]

ralucule ... acum singura ta grija e samburelul nici serviciul nici drumurile aiurea nu trebuie sa te necajeasca.... deranjeaza bebele si nu e voie

[mamiy]

Ralu, ce bine-ti sta cu ticker!!!

[Arheoloaga]

[Arheoloaga]

Vorbeam de dimineata cu sora-mea la telefon. Imi zice:
- Ai auzit de Paunescu?" Ii raspund ca am vazut stirile.
- Mai sa stii ca mie imi pare rau.
- Si mie, zic.
- Nu..chiar imi pare rau. Tu nici nu erai cand m-a dus maita pe stadion sa vedem Cenaclul. Cantau ceva despre Eminescu. Habar nu aveam cine era...dar am aflat atunci.Era stadionul plin si toti cantau, stiau versurile. Acum pe stadionul din Moreni daca se mai aduna 3 muste sa injure echipa adversa.

Asa este, pe atunci nu eram...nu l-am trait sau simtit pe Paunescu ca un sustinator al regimului vremii, ci i-am citit mai tarziu poezia, am invatat sa ascult muzica Cenaclului ca tot aveau ai mei discurile in casa...l-am ignorat ca politician si pe undeva l-am admirat ca patriot.
Circula candva pe YouTube un filmulet "Adio generatia in blugi"...si am ramas surprinsa de faptul ca oameni normali recitau impreuna cu cei de pe scena poeziile lui Bacovia, Eminescu...si a altor mari poeti e care sunt convinsa ca tinerii nostri nu ii mai cunosc. Asadar pentru acest fapt...si pentru ca a scris "Repetabila povara" simt nevoia sa imi para rau...

Repetabila povară

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

[mischaela]

da ralu ...
era singura gura de libertate de pe atunci ...
imi aduc aminte ... plodoaica fiind .. nu ma lasau ai mei pe stadion ... stateam pana noaptea tarziu in balcon si ascultam ... il asteptam pe frate-miu ... care student fiind "avea voie" ... ca sa imi povesteasca cum a fost ...

[Marinela72]

Poezia asta...ca si Ruga pentru parinti...sunt versuri pe care eu nu le pot citi, asculta, canta fara sa nu plang. Numai un om cu un suflet extraordinar de sensibil, putea transmite asa ceva. Indiferent de celelalte controverse legate de viata sa, Paunescu va ramane Paunescu...
D-zeu sa il odihneasca in pace!

[analy]