Femei vs Barbati

[lili_ang]

Relatii: Cand o relatie se termina, o femeie va plange, se va destainui prietenelor ei si va scrie o poezie. Va spune cel putin odata: Toti barbatii sunt niste idioti. Apoi isi va duce viata mai departe.

Unui barbat ii este mai greu sa treaca mai departe. La sase luni de la despartire, la ora 3, Duminica dimineata ii va da fostei prietene telefon si ii va spune: Am vrut doar sa stii ca mi-ai stricat viata, nu o sa te iert niciodata, te urasc si esti o proasta. Dar mai vreau sa stii ca intotdeauna va fi o posibilitate sa ne impacam. Acesta se numeste telefonul "Te iubesc / te urasc" pe care 99% dintre barbati l-au
dat cel putin o data. Exista cursuri speciale pentru a-i ajuta pe barbati sa isi depaseasca aceasta nevoie; din nefericire foarte rar sunt eficiente.

Sex:
Femeile prefera 35-40 de minute de preludiu. Ele cred ca in timpul acesta barbatii le admira calitatile. Daca relatia este mai veche, ele nu mai au nevoie de preludiu, dar il considera o obligatie a barbatului, un fel de cadou impus de natura... si de aceea se prefac ca nu pot face nimic fara aceasta "introducere". Mult mai egoiste ca barbatii, femeile considera ca pina si in pat au dreptul la la ceva... orice... in plus.

Barbatii prefera 35-40 de secunde. Ei cred ca drumul cu masina pina la casa ei face parte din preludiu.

Maturitate: Femeile se maturizeaza mult mai repede decit barbatii. La 17 ani o femeie poate fi considerata un adult. La 19 ani deja stie ce vrea:
- un barbat inteligent, (dar usor de prostit), foarte, foarte, foarte bogat (dar neaparat cu dorinte de a se imbogati si mai mult pentru ea);
- egoist cu ceilalti (dar foarte darnic cu partenera lui);
- foarte frumos (dar nu mai frumos ca ea);
- ferm (dar blind);
- experimentat (dar naiv);
- preocupat de afacerile sale (dar aproape de sufletul ei);
- dorit de alte femei (dar foarte fidel...) etc.

La 17 ani barbatii inca mai colectioneaza surprize si se uita la filme cu karate. De aceea prieteniile din liceu rezista rareori. Ei se maturizeaza in jurul virstei de 30 ani, dar din pacate deja o fiinta mult mai inteligenta ca el ii arata un certificat de casatorie de acum 7-8 ani si 2-3 copii care au nevoie parca de toate lucrurile din lume. Daca vrea sa se trezeasca din acest cosmar, trebuie sa plateasca cel putin jumatate din munca tineretii lui si cel putin o treime din ceea ce va cistiga pina la adinci batrineti sub forma de pensie alimentara.

Palarii:
Femeile arata bine cu palarii. Barbatii arata ca niste prosti cu aere de intelectuali rasati.

Scrisul de mana:
Femeile folosesc hartie fina de scris, de preferinta colorata si parfumata, si isi decoreaza "i"-urile cu cerculete sau inimioare; "g"-urile si "p" -urile au bucle ridicol de mari. Este un chin sa citesti biletul unei femei. Chiar daca te paraseste, ea tot va desena un cerculet zambitor la sfirsitul biletului. Nu acelasi lucru se intimpla cind scriu CEC-uri pentru plata unor facturi sau datorii.

Spre cinstea lui, barbatul nu isi decoreaza scrisul; el zgarie pur si simplu ca gheara unei gaini... sau a unui cocos ?!?!?!

Baile:
Numarul mediu de obiecte din baia unei femei este de 437. Un barbat nu ar putea identifica majoritatea dintre aceste obiecte.

Un barbat are in general 6 articole in baie: periuta si pasta de dinti, crema si lama de ras, un sapun si un prosop luat de la vreun hotel.

Reviste:
Revistele pentru barbati de multe ori contin poze cu femei dezbracate.
Revistele pentru barbati aduleaza femeile. In paginile lor regasesti retete de a cuceri femeile. In revistele barbatilor femeile nu sint una si aceeasi cu nevestele. Redactorii revistelor pentru barbati sint in general barbati casatoriti.

Revistele pentru femei de asemenea au poze cu femei dezbracate. Asta din cauza ca, fizicul femeii este o opera de arta ce trebuie admirata, in timp ce corpul barbatului este paros si denivelat si nu ar trebui vazut la lumina zilei. Revistele pentru femei aduleaza tot femeile, mai ales cele care nu accepta compromisuri si ii prostesc pe barbati. In paginile acestora gasesti retete de a cuceri barbatii, dar in nici un caz de a da curs victoriilor astfel obtinute. In revistele femeilor acestea se pling ca sint singure, dar sfatuiesc cititoarele sa nu cedeze nici unui pretendent. Redactorii revistelor pentru femei sunt in general femei divortate.

Iesitul in oras:
Cind un barbat spune ca este gata de iesit in oras inseamna ca este gata de iesit in oras.

Cand o femeie spune ca este gata de iesit in oras inseamna ca VA FI gata de iesit in oras, dupa ce isi va gasi si celalalt cercel, se va imbraca, se va machia...

Pisici: Femeile iubesc pisicile.

Barbatii spun ca iubesc pisicile, dar cind femeile nu se uita, le ard cite un sut.

Oglinzi:
Barbatii sunt vanitosi; isi vor verifica imaginea in oglinda.

Femeile sunt ridicole. Ele se uita in orice suprafata stralucitoare: oglinzi, lingurite, vitrine, prajitoare de piine, oglinzi si geamuri de la masini parcate, chelii...

Telefonul:
Barbatii vad telefonul ca pe o unealta cu ajutorul careia pot comunica mesaje scurte si importante. Barbatii stiu ca telefonul costa.

O femeie poate sa vina acasa din vizita de doua saptamini de la o prietena, sa o sune la telefon si sa discute alte 3 ore. Si femeile stiu ca telefonul costa, dar mai stiu ca nu il platesc ele.

Indicatii: Daca o femeie se rataceste in timp ce conduce masina ea va cere indicatii.

Daca un barabat se va rataci, el nu va opri masina sa ceara indicatii despre drum - considerind acest lucru sub demnitatea lui.

Jucarii: Fetitelor le place sa aiba jucarii. Apoi, pe la 11-12 ani le dispare interesul.

Barbatii nu isi depasesc niciodata obsesia pentru jucarii. Pe masura ce inainteaza in virsta, jucariile devin din ce in ce mai scumpe si mai nepractice. Exemple: televizoare miniaturale, telefoane de masina, storcatoare de fructe sofisticate, egalizatoare grafice, jocuri video, si orice clipeste, bipaie si are nevoie de cel putin sase baterii pentru a functiona.

[mada_c]

Vroiam sa deschid un topic pe tema asta dar vad ca el exista. Mi-au placut o gramada dintre comparatiile facute. este o gluma legata de privitul in oglinda si alte obiecte care reflecta imaginea. Cica ar fi un chin sa pui o femeie singura intr-o camera plina de haine dar fara oglinzi.
De ce trebuie sa fie viata unei femei asa de complicata si plina de lucruri care uneori o chinuie sau ii maninca din timpul si asa destul de putin. Exemple de lucruri chinuitoare: pantofi stramti sau cu toc inalt, corset, epilat. Exemple de lucruri (actiuni) consumatoare de timp: Vopsit par, machiat, ales haine cu care sa te imbraci (greu e sa te hotarasti), facut unghii. Cred ca lista este mai lunga dar atata mi-a venit acum in minte. Mie chiar mi-e mila. Nu este corect. Sa fi barbat e asa de simplu. Oare unde, pe parcursul istoriei, a aparut diferentierea asta? Sa fie oare ceva legat de cursa pentru obtinerea barbatului ravnit de mai multe femei? In acelasi timp ar fi putut sa apara si o lupta a barbatilor pentru femei. Ei de ce au ales sa se foloseasca de atu-uri care sa nu presupuna ceva chinuitor? Sa fie din pragmatism sau poate din comoditate? O sa va scriu despre o teorie care mi-a placut foarte mult, teorie care poate sa puna ceva lumina in intelegerea relatiilor dintre barbati si femei. Cred ca o sa scriu tot la topicul asta. Nu promit ca va fi foarte repede dar promit ca voi scrie. Timpul e de vina.

[alovel]

[mada_c]

Ajungem intr-un punct in care imi dau seama ca nu se poate face nimic. Asa suntem facuti si gata. Restul sunt exceptii care confirma regula. Sunt si barbati sensibili care se framanta dar si femei care par ca "functioneaza" ca un barbat. Sunt acele femei despre care spun unii cu mirare "ce barbata e!" sau mai simplu "femei puternice". Sa fie doar o masca?
Cu siguranta ca femeile sunt mai responsabile si poate de aici vin framantarile lor, uneori oboseala (acel "m-am saturat"). Ar trebui sa ne simtim vinovati pentru asta (noi barbatii) sau recunoscatori?
Sunt o fire mai calma, pragmatica. Nu prea duc flori acasa dar, fac curatenie (asta este treaba mea), fac toate cumparaturile (chiar toate cumparaturile), am grija sa o mai scap pe sotie de copil, seara imi rasfat sotia (2 ore de relaxare in care nu trebuie sa faca nimic), mai spal vase, nu ies cu colegii, mananc orice fara mofturi, nu cheltui pe haine, nu sunt certaret (chiar ma enerveaza discutiile pe ton ridicat).
Din cate scria Alovel aceste lucruri pot fi egale cu zero pentru ca nu sunt o fire romantica. E trist. Inseamna ca viata mea va fi incalzita doar de copil (mi-e foarte drag). Sotia nu va fi multumita de mine. Adevarul e cam raceala (fara incordare) intre noi in ultima vreme. Nu m-am schimbat cu nimic. Fac totul ca si pana acum dar stresul aparut odata cu copilul i-a adus multa oboseala. Lucram amandoi si programul cu copilul este comun. Astept cuminte si cu rabdare (si ceva tristete) sa vad cand va trece. Au trecut 2 ani sper sa nu mai treaca mult.
Si uite ca m-am descarcat in loc sa scriu la subiect. Ma simt parca mai bine.

[alovel]

Am regasit foarte multe din cele zise de tine in propria mea viata.
1. Intr-adevar, femeile care par ca functioneaza ca barbatii sau par puternice, poate sunt altfel decat celelalte femei dar oricum doar par ca sunt ca barbatii. Nu sunt. Poti sa o numesti masca daca vrei, dar mie nu prea imi place termenul caci suna a falsitate. Si nu e o chestie intentionata. Asa sunt ele. De unde stiu? Ghici.
2. Cat priveste faptul ca ai zis ca e egal cu zero ce faci tu, nu, nu consider asa. Si stiu ca e greu sa mai ajungi sa fii si romantic pe langa toate treburile zilnice. Si eu tot imi propun sa arat mai mult ce simt si tot ma iau cu altele. Si fac rau.
3. Viata nu poate fi incalzita numai de copil. Oricat de mult il iubesti el are viata lui si preocuparile lui. Si nu e bine sa iti lasi viata incalzita numai de copil pentru ca vei ajunge sa-i reprosezi ca nu-i pasa suficient de tine, ca nu te intelege, ca nu e recunoscator.
4. Stresul aparut odata cu copilul si efectele asupra relatiei. Asta e punctul cel mai dureros. E bine ca poti sa astepti cuminte, cu rabdare si putina tristete sa treaca. Si e bine ca mai speri ca va trece. Eu sunt putin mai panicata din acest punct de vedere. Ma tem ca nu mai trece, ca e ireversibil, ca nu vom mai fi niciodata cum am fost.
Na, ca si eu m-am descarcat la subiectul asta. Dar cred ca n-am terminat, ca mai am multe pe suflet.

[mada_c]

Se spune ca barbatii sufera in perioada de dupa aparitia copilului de un asa zis "sindrom" de lipsa de afectiune. Adica se vad pusi pe ultimul loc. E normal sa fi pe ultimul loc dar, dupa un timp trebuie sa treaca situatia asta (cel putin asa spuneau unele doamne de aici). Mi-e teama pentru ca a trecut ceva timp (2 ani). Cand ma gandesc cum era inainte imi vine sa urlu. Uneori ma trezesc visand la perioada aceea. Chiar si noaptea. Mi se pune un nod in piept si in gat. Tin prea mult la ea ca sa o insel. Tentatii sunt multe, mai ales daca esti cat de cat prezentabil, bine imbracat, cu un job bun si ceva bani in buzunar. Sunt o gramada de femei disponibile (au motivele lor sau nu au scrupule). La asta se gandeste sotia? Oare se teme de asa ceva? Daca da, de ce nu face nimic? E vorba doar de incredere in sot sau unele nu realizeaza pericolul (nu au timp pentru astfel de ganduri)? Am vazut cupluri despartite si e tare dureros pentru toti. Mi-e mila mai ales de copil.
Se poate deschide o discutie astfel incat sotia sa nu sufere? Nu ar suna acuzator chiar daca incerc sa fie pe un ton cald? Ar putea sa se simta pusa la zid cu toate ca stiu ca nu face nimic intentionat. Sa mai astept? Cat? Aveti sugestii?

[Cami-N]

Am citit aici parerea si despre suferinta unui barbat !Si eu ma gandesc la sotul meu deseori ca la ajutorul meu,nu ca la iubitul meu asa cum ar trebui! Incerc sa depasesc situatia creata de aparitia copilului dar de cele mai multe ori ma descarc pe bietul sot. Exista momente cand din cauza grijilor si epuizarii uit cat de mult il iubesc si ii arunc in fata reprosuri si cuvinte pe care nu le merita .Daca imi atrage atentia ca l-am jignit ne certam,desi imi dau seama cat de mult am gresit.
Si nu mai am putere sa repar situatia asa ca las conflictul sa se stinga de la sine!Nu mai e placerea impacarii ,nu mai e nimic!Cer ajutor de la el si nu primesc decat tacere!S-a saturat si el de momentele in care eu ii vorbesc dar nu spun nimic nou.Imi aduce flori dar nu mai simt bucurie caci stiu ca o face ca sa ne impacam si nu din placere.Poate ca ar trebui sa invatati si voi barbatii sa comunicati,sa ne spuneti ce va doare fara sa asteptati sa se rezolve de la sine.

[alovel]

Daca ai stii tu cat de "la fel" sunt lucrurile si din partea cealalta. De fapt, cred ca daca am putea intelege fiecare si perspectiva celuilalt, daca am putea sa stim ce gandeste si ce traieste ... am scapa de multe ... sau poate am da in altele.
Deci, si eu am suferit (si sufar in continuare) dupa aparitia copiilor de un sindrom al lipsei de afectiune. Am simtit ca nu mai sunt eu centrul atentiei, acea persoana careia toata lumea ii face mofturile si placerile. Sotul meu si-a indreptat tot timpul si energia asupra copiilor si efectiv nu a mai avut timp si putere sa mai fie cu mine cum era inainte. Stiu ca nu e vina lui, dar astea au fost conditiile. Si foarte probabil ca si eu am facut la fel.
Si eu cand ma gandesc la cum era inainte .... cum zici si tu ... imi vine sa urlu ... Iar la mine parca e mai rau acum decat in primele luni dupa nasterea copiilor. Asa ca de aceea mi-a cam pierit speranta.
Intrebi daca sotia se gandeste, se teme ? Eu zic ca da. Intrebi atunci de ce nu face nimic. Reciproca e la fel de valabila. Ne intrebam, ne pare rau, poate chiar ne propunem sa facem ceva, dar nu reusim, nu avem cand, cum, nu stim cum sau cum va fi primit . Sau multe alte raspunsuri.
Nu stiu care e solutia. Nici despartirea nu e, cred eu. E pacat de doi oameni care totusi se iubesc, care au multe in comun.
Se poate deschide o discutie fara ca celalalt sa sufere? Eu am incercat si n-am reusit. Am inteles doar ca si el simte in parte ce simt eu. Dar nu am reusit sa intelegem ce sa facem. Si mi-a fost teama ca orice incercare de a gasi cauzele sau solutiile, ar degenera in acuze, vini sau promisiuni desarte.

[Pitic]

Saliu la "tout le monde"!

mada_c, Alovel eu nu sunt de acord cu ceea ce spuneti voi aici.

adica aveti dreptate ca lucrurile s-au schimbat. aveti dreptate ca in principal e "vina" celuilalt desi constientizati ca e si "vina" voastra...

Dar eu nu cred ca asta este problema. nu cred ca exista o "vina" a cuiva.

Eu cred/sper ca lucrurile de fapt se schimba si e normal/natural sa se schimbe si DOAR ca voi trebuie sa faceti fatza schimbarii sa o acceptati in sine si nu sa visati, ganditi, amintiti, regretati ceva ce a fost si nu va mai fi niciodata.
din ceea ce voi spuneti ca au disparut afectiunea si atentia de dinaintea aparitiei copilului, eu consider ca de fapt au disparut doar semnele cu care ATI FOST OBISHNUITI ...a fost o etapa in viata voastra, in procesul vostru de creshtere si urmeaza o alta dar de alt gen... altfel decat ati fost voi obishnuiti...pe care doar ar trebui sa deschideti ochii si sa o "vedetzi".

imi pare rau ca eu nu ma pot exprima mai bine.
dar ceea ce traiti voi se experiementeaza in cadrul unei relatii de orice fel si la orice nivel si nu numai in cazul aparitiei unui copil sau chiar doi
doar ca in cazul aparitiei copilului "obiectul" asha zisei "raceli" - de fapt o schimbare in "forma" si nu in "fond" - este mult mai "vizibil" decat in cazul altor probleme de genul unei boli sau al unui serviciu nou si frustrant...etc...ca atatea altele care deviaza atentia initiala a unuia sau a ambilor parteneri de la "iubirea lor".

O solutie de exemplu ar putea fi schimbarea subiectului discutiei dintre cei doi implicati in cuplu --> acesta ar putea fi, eventual, notiunea de re-descoperire a voastra! pentru ca fara comunicare nu poti sa creezi absolut nimic la nivel uman ...daramite fericirea unei familii ... parerea mea!
oricum e greu de folosit si cuvantul "solutie" pentru ca nu cred in existenta a ceva atat de sigur ca ceea ce presupune acest cuvant.
cred ca e vorba de un proces intreg si care dureaza toata viata
Un cuvant mai potivit aici ar putea fi "un inceput de solutie" na!

Asha din ce am "cunoscut" eu oameni care au invatzat sa traiasca/ sa accepte schimbarile inerente din evolutia unui cuplu in mod constient sau nu, doi sunt chiar aici pe forum - un cuplu taaare simpatic.

eu sper ca ne vor putea onora cu un sfat/ o parere la acest subiect chiar aceshti doi oameni faini care scriu aici, amandoi...ghiciti care!
am senzatia ca ei "acolo...cat de cat" au descoperit "secretul"...

eu efectiv nu ma pot exprima mai bine de atat pentru ca mai mult intuiesc/simt ceea ce v-am spus...ce vreti? ... inca sunt "in creshtere"

Va pup cu drag si numai bine din partea mea,
Pitic!

[framboise]