Hey,lume noua pe la mine pe-aici! Te pup Diana si-ti multumesc de raspuns! Va multumesc tuturor! Bibi,eu chiar simt nevoia sa petrec ceva timp numai cu Dan...simt ca m-am indepartat de el pe un plan pe care n-ar trebui si concediul cu Alex intre noi nu a ajutat deloc..
Am fost la mare,a fost foarte frumos, daca trec peste episoadele conflictuale cu Alex care oricum nu lipsesc nici intr-o banala iesire in parc,daramite in 7 zile ... Vremea a fost peste asteptari...daca nu eram pe plaja,eram la piscina, eu m-am bronzat mai putin caci oricum nu ma omor cu prajitul la soare si nici nu-mi place cum arat pe urma
![zambet [bigsmile]](./images/smilies/bigsmile.gif)
Dan m-a rasfatat...
Am avut timp destul sa analizez unele aspecte si am ajuns la niste concluzii care ma dor si pe moment nu gasesc modalitatea de a schimba lucrurile.... Nu-mi explic cum in ultima vreme am ajuns sa vad numai aspectele negative in orice situatie,nu stiu de ce m-am schimbat atat de mult in ultimul an si cel mai aiurea e ca nu gasesc in mine forta sa schimb asta... de cate ori o luminita apare la capatul tunelului, se intampla ceva care ma trage inapoi in bezna.... Scriu aici despre asta...am incercat sa-i spun si sotului ce se intampla cu mine,el pare ca ma intelege,pare ca face eforturi sa ma ajute dar pentru mine nu se schimba nimic! Simt mereu nevoia sa ma ascund...mi-a trecut prin cap sa ma retrag cu tot cu Alex vro 2 saptamani la sora-mea la munte; m-as duce fara Dan,poate ca mai mult m-ar ajuta absenta lui decat prezenta... el nu ar fi de acord,sunt sigura...el este un om implinit,cu un job bun cu perspective largi,cu o familie pe care o considera frumoasa,cu pasiuni,cu o pofta de mancare teribila...cu o pofta de viata teribila...mereu ar face ceva,mereu ar merge undeva.... Dintr-o data nu-mi mai gasesc locul langa el.... ma simt asa ca o fiinta inerta care se lasa tarata in torentul vietii lui .. Imi amintesc acum vorbele Alinei ...incerc sa ma gandesc la acei nenorociti pe care apa i-a lasat fara nimic ,poate chiar fara oamenii dragi,incerc sa ma gandesc la aceia care se lupta cu boli incurabile sau cu handicapuri severe si totusi lupta mai departe.... Imi trec prin minte tot felul de lucruri si situatii in speranta ca ceva ceva ma va remonta, ca-mi voi reveni in simtiri.... De ce imi este atat de greu sa traiesc?