by Arheoloaga » Tue Sep 14, 2010 1:19 pm
E soare...un soare cald si galben ca in toiul verii. Privesc dincolo de biroul colegei mele, dincolo de peretii de sticla, dincolo de zgomotul strazii si reusesc, reusesc sa visez la ora 1 dupa-amiaza in mijlocul unui open space alb ca laptele ce imi oboseste ochii zi de zi. Buchetul de flori daruit uneia dintre colege de ziua ei este inca parfumat, violet si galben si daca tin ochii deschisi doar putin, cat o fisura mica de tot, vad doar culoare...Ce as face fara fuga mea zilnica, fara nimicurile astea care ma apara de dead-line-uri, de criza, de "trebuie".
Sedinta cu sindicatele scrie pe tonomatul de cafea....sindicatul isi face aparitia in cazuri exteme...faliment...recapitalizare...Acum, inainte de pauza de masa a fost lipit afisul. Ca de obicei...imi zic..."asteapta si vei vedea". Cred ca voi fi pedepsita candva pentru tot calmul asta ce se confunda cu nesimtirea. Ma gandesc ca benzinariile sunt in greva trei zile si eu n-am facut plinul, ma gandesc ca pana diseara creste pretul biletului de Sicilia si noi nu am decis ce si cum, ma gandesc ca restaurantul de langa casa face friptura de peste la un pret de nimic si o aduce si acasa, ma gandesc la o plimbare diseara...Oare inseamna ca am invatat ca eu sunt mai importanta decat sindicatele?? Ups...stomacul meu se revolta...am o bunatate de salata in frigider si daca ma straduiesc nici nu vad afisul de pe tonomat...inchid ochii aproape de tot...cat o fisura mica, si vad doar culori:))
Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.