Depresia postpartum

[bella84]

Felicitari pentru coronita

[jo_ana]

Pupici si voua si felicitari!

[Marinela72]

Buna seara... E uimitor cum ma intorc eu din cand in cand aici, cum va citesc pana incep sa ma usture ochii, cum vreau sa mai scriu cate un coment, doua la jurnalele voastre si cum sfarsesc prin a inchide spunandu-mi in sinea mea: ei, lasa, poate fetele nici nu isi mai amintesc cine sunt sau poate nu voi scrie ceva potrivit...

E tarziu, e vara...imi place vara desi pana acum in afara catorva zile caniculare nu am avut timp sa o simt. M-a luat cam pe nepregatite, intr-o dimineata am realizat ca eu sunt in balerini desi era cald si trebuia sa ma incalt demult in sandale...Si pe plaja am ajuns tot asa, de gura fiica-mii care imi tot tipa in urechi: mamiiii, e cald, vreau la plaja, mergem la plaja, cand mergem? Si nu stiu cum s-a facut ca m-am trezit numai cand nisipul a inceput sa ma gadile la talpi si narile mi s-au deschis adulmecand mirosul de sare si alge.... Ma apropii de mal si stau pana cand ma atinge, imi retrag piciorul si o astept din nou...pentru ca stiu ca va veni iar si iar si iar...si eu voi fi acolo sa o astept.
E vara...o iubesc! Iubesc hainele subtiri si vaporoase, nasturii putini si bretelele invizibile, libertatea si mirosul de vacanta, plimbarile nesfasite in amurg si noptile umede cand stateam pe terase pana in zori...
Si visez...imi place sa visez, nu stiu ce as fi fara vis. Sau daca as fi...

[DRIANA]

[Marinela72]

Driana, iti multumesc. Stii, abia acum cateva zile am vazut ca o sa fii mamica din nou...ce bucurie, ce emotie...ma bucur pentru tine si iti doresc o nastere usoara, bebe sa fie sanatos si voi sa fiti sanatosi sa puteti avea grija de amandoi.
Te sarut draga mea si promit sa intru mai des, sa stam de vorba, sa citesc despre voi...

Marea...o ador. Asa cum ador diminetile racoroase de munte. Asa cum ador pietele aglomerate in care tinerii stau pe jos, vorbesc si rad lipsiti de griji. Asa cum ador padurea toamna cand natura aduna cele mai frumoase culori si le asterne pe jos. Asa cum ador campul plin cu flori de mac in care vad o fetita cu rochie alba alergand desculta...Ma bucur ori de cate ori vad toate astea sau cate putin din fiecare. Iar marea face parte din mine, marea ma leaga de copilarie, de vremea cand ma balaceam in ea pana cand mi se invineteau buzele si imi clantaneau dintii, ma leaga de adolescenta cand intalnirile se sfarseau intotdeauna cu o plimbare pe malul marii, ma leaga de tinerete si bucuria pe care o simt ca este aici langa mine...Fac abstractie de aglomeratie, de rasete zgomotoase si de manelele care rasuna in departare, inchid ochii si raman numai eu cu ea...si ea e mereu la fel, numai eu an de an mai adaug ceva fiintei mele...pana intr-o zi, cand nu voi mai veni la intalnirea cu ea...Intr-o zi...

[DRIANA]

Mari, iti multumesc pentru urari...da, am hotarat sa mai facem un bebelus..Eli e deja mare, isi asteapta cu nerabdare fratiorul...chiar azi se ruga de el "sa iasa odata" . Mi-e asa de dor de mare...in fiecare an la sfarsitul lui iunie noi mergeam la mare...tocmai pentru a ne bucura de putina liniste inainte de inceputul sezonului, de a asculta valurile...Anul acesta nu am avut curajul sa merg...asteptam pana in septembrie...poate atunci!

[Marinela72]

E frumoasa marea toamna Driana, asa ca nu ar fi rau sa veniti sa va bucurati de soarele de septembrie la mare.

Stateam zilele trecute si ma gandeam la carierea mea...nu e una de succes, nici satisfactiile financiare nu motiveaza si totusi de ce am ramas aici de atatia si atatia ani...
Aveam 20 de ani cand am intrat prima oara intr-o institutie cu copii abandonati...si imi amintesc ca a fost una din cele mai triste zile din viata mea. Era prin 1992, ani tulburi post revolutionari, ani in care grija noastra mare era sa gustam libertatea proaspat dobandita si o faceam fiecare in felul nostru, fie cumparand si vanzand blugi de la turci, fie ascultand muzica care ne placea, fie incercand sa aprindem lumina dupa ani intregi de stat in intuneric. Unii regreta acei ani, regreta ca nu mai este statul sa le dea case, regreta ca desi galantarele sunt pline nu au bani cu ce cumpara totul, regreta...
Eu nu ma numar printre ei, si atunci, in 1992, am inteles inca o data minciuna in care traisem. Am inteles ca de fapt nu suntem tara cu pionieri minunati si fete zambitoare, am inteles ca nu aveam de ce multumi conducerii de partid si de stat, am inteles ca avem multe de recuperat si ca probabil asta nu se va intampla niciodata.

Mirosul era greu...se simtea de la usa si initial am vrut sa ma intorc si sa ies. Apoi am zarit patuturile, multe, insirate, ruginite, cu sarma jumulita din loc in loc, dupa care te priveau o multime de ochi...mari si negri, goi, tristi. M-am intrebat ce caut acolo, era tarziu sa mai dau inapoi, am simtit cum ceva ma tragea de haina, m-am intors si printre gratiile patului am vazut mainile alea mici, firave care se agatau cu disperare de mine, care cautau caldura si ocrotire, iubire, mangaiere. Am ramas in picioare langa pat, nu stiam ce sa fac...ma gandeam cat de norocoasa am fost, prin minte imi treceau tot felul de ganduri egoiste ce erau menite sa ma faca sa ma simt bine in lumea aia ostila.
Copii nevinovati, victime ale unui regim care nu i-a vrut, ale unor parinti care nu i-a dorit, suflete chinuite.

Am plecat repede si am zis ca nu ma mai intorc niciodata acolo. Dar iata ca sunt 18 ani de atunci, am plecat dar m-am reintors...acum copiii sunt adulti, multi dintre ei si-au luat zborul, unii au ramas cu noi, adulti cu suflete de copii, ramasi parca incremeniti in acea perioada in care nimeni nu ii dorea si cand ei se incapatanau sa traiasca. Au refuzat sa se faca mari...oameni mari cu mintea unor copii, se joaca inca, nu vorbesc dar te aud, poate nu inteleg sau poate vor sa ne pedepseasca pentru ca atunci cand au avut nevoie nu am fost langa ei...

[mary_lou]

Tiza mea draga, de la malurile marii... Imi era dor de tine...

[jo_ana]

Mari, intr-adevar din locul tau se vad multe lucruri neplacute...
Eu te astept sa ne spui cat mai multe povesti frumoase de la malul marii...pentru tine si familia ta, asemenea momente sunt de nepretuit, iar aici, la ceva distanta, suntem mamici si copii care vrem sa vedem marea prin ochii unei visatoare

[Marinela72]

Multumesc Mary si Jo, ma intorc mereu cu drag la voi toate...

Azi ma simt usurata, am terminat cu disertatia, luni astept rezultatele dar sper sa fie bine, acum ma simt libera si daca vremea va tine cu noi, ma vad visand la mal de mare...cam asa...

Pe curand!