![[pupi]](./images/smilies/pupic.gif "Pupic")
Nu ne cunoastem dar deja va simt aproape de mine...
In privinta sotului, am incercat sa-l "pun la punct", mai ales ca eu sunt leoaica si se zice ca eu imi conduc casa... din pacate, pe cat sunt eu de impulsiva si vulcanica, pe atat de calm e sotul meu. Toate crizele de nervi pe care le-am facut si amenintarile cu divortul chiar, nu au dus la nici un rezultat. Le ia pe toate in gluma, stie ca o sa-mi treaca si criza asta... si nu prea am de ales pentru ca il iubesc si nu pot fii prea mult timp suparata pe el. E de fapt ca un copil mic care simte inca nevoia sa se joace, e adevarat ca a avut o copilarie nefericita, fiind singurul copil la parinti, tatal lui venea beat acasa si il batea cand era mic, apoi a urmat la ceva timp divortul parintilor ca dupa numai vreo patru ani sa ii moara tatal. Crescut cand de-o matusa cand de o mama singura, cu posibilitati financiare foarte restranse, nu prea a simtit ca e copil... Din punctul asta de vedere imi explic comportamentul lui si faptul ca nu mai vrea sa ia nimic in serios, nu mai vrea sa se gandeasca la nimic ce implica viitorul, insa, eu am crescut altfel... am un frate cu un an mai mic, am fost nevoita sa comunic tot timpul (nu ca sotul meu care are probleme serioase in privinta comunicarii...), am fost obisnuita de fratele meu sa nu tin suparare, nu puteam rezista dupa ce ne certam mai mult de 5 min suparata...si am mare nevoie si acum de acest lucru... de comunicare, de sprijin iar el nu e inca invatat sa le ofere... Suntem casatoriti de doi ani si inca nu imi poate spune tot ce se petrece in sufletul lui. Cred ca e constient de venirea bebelusului dar nu poate sa reactioneze ca atare. Se inchide in el si asta nu ma ajuta deloc. Eu nu pot ghici ganduri, asa ca interpretez tot comportamentul lui prin prisma a ceea ce lasa sa se vada, nu a ceea ce gandeste el... Sincer mi-e foarte greu tocmai pentru ca stiu ca nu o face intentionat, pur si simplu nu am idee cum pot sa-l mai schimb acum si sa-l fac sa se mai deschida putin. Sunt sigura ca de aici pleaca problema nostra.
In privinta concediului, am fost ieri la doctorita de familie si dansa mi-a dat acelasi sfat. Aseara ma simteam atat de rau cand am plecat de la servici... ma usturau cumplit ochii, ma ardeau, nu puteam nici macar sa inchid pleapele de durere si nici nu mai vedeam semaforul cronometrat cat arata... vedeam totul in ceata, iar capul imi exploda pur si simplu. Daca si azi ma voi simti la fel de rau, o sa ascult acest sfat privitor la concediu si voi sta acasa cat va fi nevoie pentru ca eu si fetita mea sa fim sanatoase. Tratamentul care initial mi s-a spus ca e gratuit, am aflat ieri ca de fapt e doar compensat, si azi dimineata la farmacie ca nici macar atat. E mai mult de 2.000.000 doar fiolele pentru injectii iar salariul meu e de doar 2.450.000. Nu mai vorbesc ca lumina, intretinerea si restul nu sunt platite de vreo sase luni. Sotul e platit la comision si din banii lui abia ne ajunge sa mancam. In tratamentul de acum au mai fost incluse Bio-Marin Plus care a fost 256.000 si Magne B6 care a fost si ala peste 350.000. Acum face-ti si voi un calcul sa vedeti de ce sunt atat de stresata! La urmatorul echograf nu stiu cu ce bani o sa-l mai fac! Atatea necazuri care se abat asupra celui nenorocit! Se aduna atat de multe... si probmele financiare, si starea de rau, si acea problema cu sotul, cred ca era inevitabila aceea depresie...
![[czid]](./images/smilies/capzid.gif "capzid")
Hai ca v-am tinut o groaza de vorba, e modalitatea mea de a ma descarca... Ma simt mai bine stiind ca cineva ma asculta...
![[bebe]](./images/smilies/copil.gif "bebe")
