Partea buna este, ca de primavara si pana toamna aproape toate weekendurile le avem pentru noi,de vineri seara si pana duminica seara pleaca la mosie,la tara.
Sa va mai povestesc ceva legat tot de neintelegerile dintre noi...
Noi ne-am dorit foarte tare mai mult de-un copil,am tot amanat an dupa an dupa ce s-a nascut Andreea,ca mai apoi sa constat ca nu mai raman insarcinata...dupa controale,analize si incercari repetate...
![zambet [bigsmile]](./images/smilies/bigsmile.gif)
aflu la inceput de an 2007 ca sunt insarcinata!Bucurie mare pe noi,dar mai ales pe fetita care,atunci cand avea vreo 9 ani ne si spusese ca ea "nu concepe viata fara un fratior sau o surioara!"
Dupa control,ni s-a parut de bun simt sa facem consiliu de familie si sa le spunem si lor.Reactia lor a fost nu neaparat neasteptata,stiam ca in egoismul ei incerca sa ne faca si pe noi sa acceptam ideea ca un singur copil este indeajuns intr-o familie.N-au inteles ca noi nu-i intrebam si nu le ceream parerea, ci doar le impartaseam ceea ce pe noi ne facea fericiti nespus de mult.Ne-au zis sa ne mai gandim si sa cantarim situatia,ca un copil e o mare responsabilitate(de parca n-am fi stiut),ca Andreea e mare...discutia de-atunci s-a incheiat,iar soacra-mea n-a mai vorbit cu mine timp de 5 luni de zile,nu m-a intrebat niciodata cum ma simt,nu m-a intrebat tot timpul asta nimic,raspundea doar monosilabic daca o intrebam ceva...incerca sa ma faca vinovata pentru situatia de-atunci,daca-mi amintesc bine socra-miu a asi zis ceva la modul ca decizia de a apstra copilul imi apartine...
Voi continua...