Plans fara motiv

[mischaela]

[oare]

[Dual]

Mioara, noi am fost sfatuiti sa-l laudam pentru orice lucru oricat de neinsemnat ar fi parut, cred ca el nu avea foarte multa incredere in el, dar asta nu e o regula valabila la toti copiii, depinde de temperamentul fiecaruia, la noi cel mare si acum functioneaza cu incurajari si laude si cel mic cu capul spart! Daca celui mic ii spui o data ca a facut un lucru foarte bun i se urca instantaneu la cap, lui trebuie sa ii explic ca daca se culca pe o ureche X sau Y i-o vor lua inainte si imediat se ambitioneaza sa-mi demonstreze ca nu am dreptate!

[carstea_diana]

Da, a mers la gradinita inainte de Paste. Am auzit-o la un moment dat cu intrebari despre Isus si de ce l-au chinuit, de ce i-au batut cuie in maini...dar nu am facut legatura...e un semn de intrebare.
Acum imi vine in minte un alt motiv pentru care plange...ca va creste si nu se va mai juca.
Tine de vreo 2 saptamani toata treaba....deci ar putea exista o legatura. Acum imi mai amintesc o faza ciudata, in care mi-a plans 2 ore continuu...
Ea are la gradi o educatoare si un educator..barbat. E un copil mai bine zis si pare foarte de treaba. Ei, intr-una din zile a inceput sa planga in hohote ca le-a zis educatorul sa salute nu-stiu-cum cand intra in clasa si ea nu isi amintea cum. In hohote a plans aproape 2 ore...pana am sunat educatoarea, educatorul...mi-a fost teama sa nu par penibila dar nu stiam cum sa o opresc.
Mereu o intreb daca o cearta, o ameninta...daca i-a facut ceva...insa ea mereu imi spune ca nu si ca ii place de el.

Legat de psiholog...cu tot respectul pentru ei, eu nu cred ca ar putea ajuta. Poate daca problema ar fi una extrem de grava, care depaseste posibilitatea noastra de parinti de a intelege sau explica...poate as apela. Insa pe mine deocamdata cel mai tare ma macina CE anume a adus-o in aceasta stare. Cred ca daca inteleg acest lucru am o sansa sa gasesc urmatorul pas in rezolvare...
Raspunsul taticului ei: eu sunt de vina. Ca am incercat prea mult sa ii explic si i-am spus sa nu mai planga
Pai cum mama masii sa reactionez??? Nu era normal sa discut cu ea si sa ii explic????

[mischaela]

revin la parerea mea ...la intrebarea mea ... cum mama masii ii zici unui copil ca i-a batut cuie in mana
astia-s tampiti?????

[oare]

ceva o framanta in mod sigur. poate fi o chestie care noua ni se pare banala dar pentru ea e capat de lume. poate ar fi bine sa discuti si cu alti parinti de la gradi ca sa vezi daca si ai lor copii au astfel de probleme.

[carstea_diana]

Va spun sincer...sunt pe cale sa o iau eu razna. Putin mai devreme a gasit soldatul din pufuleti...i-am explicat ca este Zorro, ca e un baiat bun...si ce daca e negru? E deghizat ca lupta cu dragonii sa faca bine altora.
I-am pus si o fusta rosie bietului soldat, i-a dat o floare...i-am explicat ca e un cavaler, un adevarat domn.

Azi, chiar inainte sa scriu aici, mi-am iesit din fire. Am tipat la ea si acum regret. Dar NU MAI STIU ce sa ii fac. Din jumate in jumate de ora gaseste motiv sa planga...
Nu m-as oftica atat de tare daca ar fi un copil neglijat, chinuit, batut...si ar face fazele astea. Dar cand toata lumea e la picioarele ei non=stop, are tot ce isi doreste, e ingrijita, iubita, laudata si recompensata pentru tot ce face bun, nepedepsita cand mai greseste (decat cu o mustrare...)...de ce mi se comporta asa?
Am urmarit in ultima vreme desenele ei...nu foloseste culori negre sau chestii pesimiste in ceea ce face...din contra, deseneaza soare, flori, pasari...foloseste culori calde...si eu ca toanta am incercat sa fac vreo legatura....dar nu e cazul.
Ii dau incredere in ea mereu, ii repet tot timpul ca noi doua suntem cele mai bune prietene si ca ORICE ar avea de o necajeste poate vorbi cu mine ca o ajut si ii explic.
Exceptand faza asta, e un copil model...foarte cuminte, ascultatoare, intelegatoare...ma bate si la sah uneori

[mischaela]

eu una am fost destul de ciudatica in educatia ei ...
o amenint de multa vreme ...
ma puteti face sarita dar io il am pe BAU BAU la buzunar ...
deci bau bau e ala care vine cand copii nu vor sa doarma ... avand in vedere ca nu da de multa vreme nici doi bani pe el ...l-am upgradat ... i-am dat si o bormasina la el ... ei ...parca parca ...mai misca ceva ...
...
de speriat nu s-a speriat niciodata ... dar probabil asculta doar "just in case" ...
... si inca ceva ... am bagat-o mereu la ingramadeala ...la lume multa ... copii sau prietenii nostri ... si am invatat-o cu tupeu ... poate ca am gresit un pic aici ... dar cred ca e mai bine.

[carstea_diana]

[DRIANA]

Diana, incerc si eu sa imi dau cu parerea. Ai un copil sensibil. Probabil nu este genul care sa se "lupte" pentru jucaria pe care i-a luat-o altcineva, nu este extrem de sociabil cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Fetita mea imi tot spune ca ar vrea sa fie bebelus ( si imi spunea asta si inainte sa afle ca o sa aiba un fratior). La intrebarea mea "de ce?" imi raspundea ca ii place sa aiba suzeta, sa fie tinuta in brate, incepea sa vorbeasca peltic, ca un copilas mai mic, etc..Eu am antrenat-o in tot felul de activitati casnice...ma ajuta sa sortez rufele pentru calcat, amesteca compozitia atunci cand gatim ceva, umple ardeii cand facem ardei umpluti, sterge praful la ea in camera...cu alte cuvinte incerc sa o tin ocupata! Iar atunci cand s-a pus problema Invierii i-am prezentat totul ca pe ceva frumos, ca pe o minune! De uitat la TV se uita destul de rar, prefera sa se joace cu papusile ( are multe papusi-bebelusi pe care le ingrijeste ca o "mamica", le invata diverse lucruri) sau sa se joace cu noi ( monopoly, piticot, etc..). Eu cred ca ar trebui sa discuti in continuare mult cu ea, dar sa nu mai abordezi subiectele delicate, cele care stii ca o determina sa planga. Copiii uita repede. Probabil ceva a marcat-o negativ si pana va uita mai dureaza. Tine-o ocupata, vorbeste-i numai de lucruri frumoase, arata-i ce frumos au inflorit copacii, vorbeste-i de culorile frumoase ale primaverii, de roz, de alb, de verde.