Buna Leila,
Momentul de cumpana in care te afli nu este usor de trecut. Numai conteaza ce ai sperat sa se intample in relatia voastra. Ai decis sa pastrezi copilul si aceasta decizie este singura care conteaza, este un nou inceput pentru oricine. Nimeni nu este cu adevarat pregatit pentru primul copil, nici macar eu care am facut ani dezile un tratament dureros si o operatie pentru a putea ramane insarcinata, nu am stiut ce presupune "meseria de MAMA".Atunci cand am nascut, cand mi se parea ca a venit momentul sa-mi savurez victoria in lupta mea cu destinul,am fost arsa la picior din cauza neglijentei personalului de acolo. Am nascut prin cezariana si din cauza anesteziei nu am simtit nimic atunci...arsura de gradul IV...Dupa durerea cumplita pe care a trebuit sa o suport,adaugata la cea normala datorata nasterii,atunci cand fetita mea a implinit 4 sapt.m-au operat, m-au taiat din nou pe burta sa-mi recolteze piele pentru a o transplanta si mi-au pus piciorul in gips. Iti dai seama cum eram cu burta taiata a2-a oara intr-o luna, cu firele iesind prin pansamente,cu piciorul in gips sarind prin casa sprijinita in carje,cu copil mic la care ii faceam baita in fiecare zi, spalam haine cu mana si cu piciorul atarnat de vana...Si cutoate astea m-am descurcat. Cu psihicul labil ce il ai dupa nastere puteam sa cad intr-o depresie de unde nici cu macaraua sa nu ma mai scoata cineva vreodata. Am uitat sa-ti spun ca locuiam impreuna cu "draguta" de soacra si ca tatal era "eternul" absent(am calculat ca in acel an a stat pe-acasa in jur de doua saptamani).Sigur ca problemele mele par de alta natura, insa ce trebuie sa intelegi tu, este ca indiferent de situatie singura pe care te poti baza cu adevarat esti numai tu...Sa ma ierte barbatii care si-au schimbat cu adevarat modul de viata din momentul in care au avut un copil...oricum sunt atat de putini...
Asculta-ti avocatul si fa tot ceea ce trebuie pentru ca sa-ti asiguri maximul de avantaje in eventualitatea unui divort. Esti singura care poate sa-l apere pe puiul tau,trebuie sa gasesti puterea sa le faci pe toate "ca la carte" pentru ca el depinde de tine.Daca pentru asta va trebui sa-ti suporti sotul inca o vreme, o vei face!Cauta-ti echilibrul in tine si abia apoi raporteaza-te la ceilalti.
Bucura-te de miscarile bebelusului,spune-i povesti,uitati-va impreuna la film...Conspiratia asta a voastra iti va umple sufletul cu o fericire pe care nimeni,nici macar cel mai insensibil sot,nu ti-o poate lua.Nimic altceva nu mai conteaza, nu pemite nimanui sa te supere, foloseste motivele pe care le ai sa te simti de neatins.Daca mai poti, lasa-i domnului o cale de intoarcere, poate ca lucrurile pot fi explicate si nu sunt chiar atat de negre cum par.
Sunt sigura ca vei reusi, sunt langa tine!
Iti doresc tie si puiului tau de om sa fiti fericiti cand va veti petrece primul vostru Craciun!
P.S.
Si scumpa mea este nascuta in luna decembrie,sunt copii norocosi.