Ideea acestui subiect mi-a aparut in urma cu 2 saptamani. Am fost tentata, totusi sa nu va povestesc, poate nu mai e nevoie de o spaima in plus... Citind, insa Jurnalul lui Alex(al lui Lumy), m-am razgandit si trebuie sa va povestesc...
Acum 2 saptamani am primit un telefon de la fratele meu care, imi povestea despre un baietel care cazuse de la etaj. Ulterior am aflat si cum s-a intamplat tragedia: baietelul de 4 ani era cu mama lui in casa, la etajul VII. Cand mama lui a iesit din camera (s-a dus la baie) micutul, se pare ca, a auzit vocile copiilor care se jucau in fata blocului si, curios, s-a urcat pe un brat de fotoliu, aflat in dreptul ferestrei, care era deschisa, dar avea sita inramata (care se deschidea in exterior). S-a aplecat si cum prin sita nu se vedea mare lucru, a impins cu manutele, sistemul de prindere n-a cedat, asa ca el a fortat inpingand mai tare, moment in care si-a pierdut echilibrul si a cazut. Asta au reconstituit politistii. Copilul a ramas pe aparate inca o zi. Probabil asa cerea procedura, sa fie tinut artificial in viata.
V-am povestit asta nu ca sa va amarasc, eu una n-am mai fost buna de nimic 2 zile( desi nu vazusem copilul niciodata, iar pe tatal lui il vazusem ultima data in urma cu 15 ani), ci ca un avertisment.
AVETI GRIJA! COPIII SUNT FOARTE CURIOSI! O SINGURA CLIPA DE NEATENTIE E DEAJUNS PENTRU CEA MAI MARE TRAGEDIE!
![[cool]](./images/smilies/cool2.gif "Cool!")
