Despre mine...!

by **Cami-N** » Sat Feb 20, 2010 9:08 pm

Iaca e sambata...tre sa mai scriu ceva pe-aici [:D]

Rochita cred ca ati vazut-o pe la jurnalul lui Alex,unora le-a placut asa mult incat vor sa mi-o cumpere [:D]

Probabil si din cauza ca stie ca la mine rochitele de genul asta sunt de unica folosinta si nu cred sa o mai imbrac cu vro alta ocazie [cfev]

Azi a fost o zi primavarateca...am mers in camasa pe strada si daca nu erau peste tot balti mocirloase si resturi de zapada negricioasa, chiar as fi zis ca a venit primavara [:D]

Imi era atat de dor de soare.... abia astept sa il vad din ce in ce mai des! In rest...imi dau tarcoale insomniile...dar nu ma las eu in voia lor...si pana la urma,ce atata somn?
Am intrat aici caci voiam sa las scris ceva anume... in sfarsit am descoperit aseara ca rabdarea si blandetea dau roade in relatia cu copilul meu. Trebuia sa las asta scris in jurnalul meu... Am inceput sa nu ma mai simt o mama atat de stangace...am inceput sa ma apropii de copilul meu asa cum mi-am dorit dintotdeuna! M-a suparat cumplit aseara,a trebuit sa fiu extrem de dura cu el...ma durea efectiv sufletul si-mi inghiteam lacrimile insa a meritat... Copilului meu ii pasa in sfarsit ca eu sunt suparata pe el, face ceea ce trebuie pentru ca intelege ca greseste .... A vazut care este diferenta atunci cand se poarta bine si cand nu... Mi se pare un lucru extraordinar... sunt constienta ca vor mai fi scapari,ca vor mai fi fel si fel de intamplari insa acum stiu ca se poate.... stiu ca exista intre mama si copil genul acela de relatie pe care eu nu am avut-o cu mama... Stiu ca se merita sa am incredere ca voi reusi sa croiesc din el un om cu capul pe umeri.... Nu vreau sa semene deloc cu nesimtitii care trec pe langa mine si arunca cu bulgari de gheata... nu vreau sa semene cu cei pentru care cuvantul "respect" nu exista... Vreau sa-l invat valorile pe care trebuie sa le urmam cu totii.... Lumea asta o fi o jungla... noi totusi,inca suntem oameni...nu animale....

by **Cami-N** » Sun Feb 21, 2010 7:17 pm

Duminica seara...una din serile neplacute din saptamana... Alex are lectii de facut...saracul copil, abia are 5 ani si tre sa faca lectii...ma enerveaza Dan ca il streseaza cu ele...daca vrei sa il pui la lectii,nu-l tot trimiti la fiecare 5 minute...il iei de manutza,il asezi la birou si ii pui creionul in mana si foile in fata... este mult prea mic ca sa fie responsabil in privinta asta... Eu n-am chef de lectii cu el,are de facut liniute si ma plictisesc pe mine d-apoi pe el [:D]

Si am tot facut toata saptamana diverse teme,era randul lui taica-su..... Dar... din nou ajung intr-un punct naspa pentru mine...Dragul de sot este stresat si obosit... eu nu, dupa n ore de cursuri.... [cfev]

... sa revin.... urasc serile de duminica...uneori si diminetile de luni... sorb linistita dintr-o bere.... e aproape gata...as manca niste aripioare de pui la cuptor... n-am aripioare [czid]

si am trecut azi pe la kaufland dar am avut alte prioritati [:D]

...aseara am ras de ma dureau falcile...am jucat telefonul fara fir cu baietii... imi este atat de drag copilul asta al meu,mai ales ca acum a pus si el ceva carnita pe el si am ce strange in brate cu putere... azi am ras din nou... i-am luat o harta si el ne prezinta vremea [ Rad cu gura pana la urechi]

Spune cuvinte cu rost si fara rost,aiurite si ametite dar are o figura atat de serioasa si e atat de prins de "jobul" lui incat ma fascineaza....
Ma gandesc serios ca se apropie vremea sa-i facem fratiorul... lui i-am inoculat deja cumva ideea ca o sa aiba fratior sau surioara....grija lui cea mai mare era ca o sa-i fure jucariile [:D]

desigur,copil crescut singur la parinti...ce alte griji sa-si faca cand foarte rar e nevoit sa imparta ceva cu altii...
Stiu ca am un copil bun,va intelege la momentul potrivit ce trebuie sa inteleaga...
...revin la mine... imi doresc foarte mult sa-mi gasesc un job,unul pentru care sa plec in fiecare zi de acasa desi stiu ca imi va fi foarte greu mai ales la inceput.... cred ca e singurul lucru pe care mi-l doresc cu ardoare pe langa sanatatea familiei mele... abia acum am inceput sa-mi doresc cu adevarat asta.... voi face tot ce e posibil sa obtin singurul lucru ce ma impiedica sa fiu completa momentan... Apoi bb2.... cat de curand... Parca dintr-o data mi-am dat seama ca m-am casatorit ca sa am o familie,o familie adevarata... daca nu mi-as fi dorit asta,stateam de capul meu aiurea in lume.... Nu regret absolut nimik din ce-am trait in ultimii 3 ani... sa fiu alaturi de copilul meu in cea mai frumoasa perioada a dezvoltarii lui a fost un privilegiu pe care unele mamici nu-l au... mi-a fost uneori rusine de unele lucruri desi nu ar fi trebuit.... fiecare om ar trebui sa poata sa faca ceea ce isi doreste,sa nu tina cont de barfele de pe la colturi...sa nu-i pese de "prietenii" care in fata il saruta si in spate il judeca sau e tinta batjocurei acestora... E atat de greu sa fii prieten adevarat cuiva... eu n-am fost niciodata o prietena adevarata pentru nimeni...am vrut sa fiu dar mi-a fost imposibil sa nu gresesc vreodata fata de cei pe care ii iubesc... poate i-am judecat sau poate m-am suparat aiurea,poate le-am tradat increderea sau poate ca cine stie ce-am facut.... De altfel si incredere am in prea putini oameni...nu ma bazez pe nimeni altcineva decat pe sotul meu si nici in el nu am incredere 100% ...asa sunt eu.... mi-a fost mereu frica de suferinta si de aceea am pastrat mereu o oarecare distanta, o marja de siguranta... Am 31 de ani.... e o varsta la care nu e inca totul pierdut... pot invata sa fiu mai puternica,pot invata sa traiesc mai frumos,nu-i asa? Pot invata sa vad picaturile de ploaie ce cad acum pe strada altfel decat ca pe un fenomen naspa al naturii.... Pana la urma ce atata soare...ce atata somn?
Ma trezesc altfel dimineata dupa o noapte de nesomn...in loc sa ma plang de oboseala,ma bucur ca noaptea s-a sfarsit si nu mai trebuie sa ma chinui sa dorm.... doar sunt atatea de facut... si-apoi,mai vine o noapte,si-nca una,si-apoi alta,poate ca o sa dorm si eu intr-una din ele...pana la urma,ce atat somn? si ce atata soare???? si cand ploua...tot traim....

by **adeluta75** » Mon Feb 22, 2010 12:23 am

Stau de 10 minute cu degetele pe tastatura si ma gandesc ce sa-ti scriu...simt ca trebuie sa-ti scriu,dar oare cu ce sa incep ? habar nu am..
Poate ca as vrea sa -ti transmit faptul ca uneori imi furi ideiile din cap,imi iei cuvintele din gura si le asterni atat de frumos aici...
Pentru inceput ma bucur ca mai vrei un copil...aud in jurul meu mereu...ooo, dar nu mai vreau altul nici sa ma omori...oooo dar nu as mai avea rabdare...in acele momente ma simt parca prost,parca ma descurajez si ma gandesc ca nu am luat decizia corecta cand am facut pasul asta,ca nu o sa ma descurc cu 2 copii,ca oare voi avea puterea sa le fac un viitor cum mi-as dori?
Dar imi revin repede,ma uit la ochiisorii lor si stiu ca trebuie sa merg mai departe pe drumul meu...sa ma uit mai la stanga,.mai la dreapta ,dar drumul meu e acolo in fata mea si nimeni sa nu cuteze nici macar dumnezeu sa ma opreasca.
Dar revenind la tine,eu te admir ca stai acasa...ca ai puterea si indrazneala sa-i sfidezi pe cei care te barfesc pe la colturi...ca le dai peste nas ca se poate si altfel, si ca merita sacrificiul .
Dar la fel te sustin si in hotararea de a incepe un job..iti va fi greu,mult mai greu ca acum, dar in schimb te vei simti mai implinita,mai femeie si mai sigura pe tine, si pacat sa faci un al doilea copil si sa nu primesti niste banuti in plus

Si am inceput sa iubesc si eu ploaia si incet incet si iarna...fiecare are farmecul ei aparte,important este sa vedem dincolo... [pupi]

by **jo_ana** » Mon Feb 22, 2010 4:01 pm

Cami, te-am citit...mi-era dor de tine, caci imi place mult cum si ce scrii...deocamdata, doar te pup, pe fuga...dar te astept cu vestea cea mare [:D]

cu proiectul in curs de derulare [:D]

by **bucurroxana** » Mon Feb 22, 2010 7:09 pm

yupiiiiii se ingroasa randurile cu mame "eroine" vorba adelutei.
cami daca o convingi si pe oana [:D]

jos palaria!!!!!! va pup dulce si iti trimit ceva frumos

by **Cami-N** » Mon Feb 22, 2010 7:18 pm

Te pup si eu Jo! [pupi]

Adelutza, pana acum imi era chiar ok sa stau acasa insa de o vreme incoace au inceput sa ma bantuie tot felul de ganduri si de nevoi personale [:D]

Mi-a placut mereu sa traiesc intr-o naivitate care acum a cam inceput sa se rarefieze si ma gandesc ca in curand se va risipi cu totul ... Trebuie sa infrunt orice va urma... Confortul financiar oferit de sot nu mai e suficient,vreau ceva al meu,ceva facut de mine,pentru mine! Noi am trait mereu destul de chibzuit...eu nu sunt si nici n-am fost vreodata femeia pentru care sa conteze hainele,pantofii sau parfumurile scumpe... El nu este barbatul care sa arunce banii pe te miri ce,nu are vicii,doar unele pasiuni in care investeste destul de rar... Chiar si asa, in ultima vreme se vad foarte putine lucruri in urma noastra... Dan este un barbat bun si iubitor...uneori il mai acuz ca ar fi altfel dar sunt mereu doar frustrarile mele pe care i le arunc in spate lui... si el le primeste si merge mai departe,alaturi de mine,cautandu-ma seara in pat ca sa adoarma cu mine in bratele lui...si ma simte imediat cand sunt trista si incearca prin orice metoda sa-mi alunge norii gri din ochi....dar nu e aproape niciodata vina lui.... Singura vinovata sunt eu pentru tot ce este in neregula in viata mea!
Nu mai fac promisiuni de niciun fel,desi sunt foarte hotarata cand le fac,se spulbera usor si raman...tot eu...aceeasi Cami...