Acum doi ani, tinandu-ma de balustrada trenului in gara de la Venetia, mi-am jurat ca nu mai pun piciorul in Laguna in ultima duminica a Carnavalului. In niciun caz. Sunt asa de indragostita de Venetia mea toamna, fara prea multi turisti, incat cand vad puhoaie de lume care se straduiesc sa treaca peste podetele inguste facand si poze in acelasi timp...ma puca o senzatie de claustrofobie...ca sa fiu plastica.
Dar bineinteles...tot ce inseamna regula, fie ea si autoimpusa e facuta pt a fi (mai ales) incalcata.
Duminica, 14 Februarie...200 000 de turisti. Printre ei, si noi, aia care jurasera ceva acum doi ani
![clovn [:o)]](./images/smilies/clovn.gif)
Cine a vazut Venetia intelege...nu au loc. Probabil rezidentii erau baricadati in casa, pt ca daca cineva ar fi vrut sa isi cumpere o paine ar fi ramas in mod sigur blocat deja la iesirea din casa. Eu...mare cunoscatoare a scurtaturilor zic..."mergem pe unde stiu eu". Mda...numai ca sa ajung la scurtaturi...am mai pierdut o ora!!!
Apoi insa....
Festivalul mastilor traditionale a fost impresionant anul acesta...devansand mastile improvizate(desi am vazut niste avatari facuti foarte bine). Soarele si culorile creau o atmosfera extraordinara...de sarbatoare; oamenii zambeau, vorbeau tare, cantau. Paradoxal, avem nevoie de o masca care sa ne ascunde chipul ca sa putem fi noi insine...sau invers...cine mai stie..
Nu am putut evita un gand pentru cineva departe...fashul atator aparate de fotografiat m-a purtat intr-un loc pe care il credeam uitat. As vrea sa vorbesc candva despre asta...de fapt nu stiu de ce tot evit.
Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.