Vaaaiii...am uitat sa povestesc despre
Paranormal Activity!!Era promo-ul de o gramada de timp la cinema si parea un mega film de suspans, ca sa nu-i zic horror. Eu rareori ma uit la asa ceva, dar spuneau in promo ca nici macar Spielberg nu a reusit sa se uite de terorizat ce era, iar cei ce ieseau de la cinema se simteau rau nu stiu cat timp. Ale mele colege au zis sa facem un "team building" la cinema, intr-o luni dupa orele de birou. Nici n-am mancat inainte ca doar trebuia sa ne fie rau, asa zicea promo-ul
![zambet larg [:D]](./images/smilies/bigsmile.gif)
Ne-am pozat in fata salii si am intrat gata speriate.
A inceput filmul...O singura camera, cadre home made, ametesti de la miscarea continua si bineinteles ca pana la urma iti este rau. Elucidat primul mister.
Teroarea...nu mai venea. Actiunea lentaaaaaa. Colac peste pupaza, actrita care dubla in italiana nici nu stia sa tipe, asa ca toata sala era pe jos de ras cand se petrecea cate ceva si tipa incepea sa urle.
Foarte buna promovare a filmului, incasari enorme pt un film facut acasa cu o camera cumparata la supermarket, chiar si ideea in sine este ok pt un film horror, insa am iesit dezamagita din sala. Spielberg in mod sigur nu a reusit sa se uite pana la sfarsit de....plictiseala. Elucidat misterul numarul doi.
Singura gaselnita care lucreaza totusi pe plan psihologic este ambienta, toata actiunea se petrece in dormitorul conjugal, asadar cadru domestic iar senzatia poate fi ca...ti se poate intampla si tie.
Fiecare primeşte un nume când se naşte, dar trebuie să fie în stare să-şi boteze viaţa cu un cuvânt care să-i dea un sens.