COPIL OBRAZNIC!!

[blueeyes777ro]

Ajutoooor!!
Am un baietel de 1 an si 5 luni cuminte foc, dintr-o casatorie anterioara. M-am recasatorit iar sotul meu are si el un baiat dintr-o casatorie anterioara. Fosta sotie locuieste foarte aproape de noi (lucru pe care nu il suport) iar baiatul lui este zilnic la noi multe ore pe zi. Imi plac copii foarte mult si nu am nimic impotriva acestui lucru. Problema este ca baiatul lui (aproape 4 anisori) este extrem de gelos si nu suporta ca fiul meu sa fie in apropierea tatalui lui. Il imbranceste, eu am stat intotdeauna langa ei dar astazi cand am plecat pt. 2 min la toaleta i-am lasat in birou, sotul meu lucrand la birou cu spatele la ei. Cand m-am intors l-am gasit pe baiatul cel mare sugrumandu-mi fiul! Noroc ca nu am stat mai mult ca altfel se intampla o tragedie. Nu stiu cum sa reactionez in acest caz, sotul meu l-a certat pe baiat dar bineinteles in felul lui (adica putin i-a pasat celui mic de ce i-a spus taica-su ca la 2 min radea cu gura la urechi) deoarece este extraordinar de rasfatat, persoana care a cauzat acest lucru fiind chiar sotul meu care il lasa sa faca orice,este extraordinar de obraznic, stiu ca sotul meu este vinovatul, chiar l-a si invatat sa mearga in bratele lui la volan cand sunt ei doi impreuna. Am incercat de nenumarate ori sa stau de vorba cu sotul meu dar uneori am impresia ca e mai rau decat un copil, iar cand il "ating" prea rau la suflet se inchide in el si nu mai imi raspunde sau imi spune ceva de genul "nu am ce sa fac, nu pot spune NU unui copil" Nu mai stiu ce sa fac, sunt disperata si extenuata psihic din cauza acestui copil. Pentru el este o scapare de acasa, vine la noi si face tot ceea ce nu ar face acasa, nerespectuos, scuipa,da chiar si in tatal lui, etc. si il doare drept in f... de vorbele sotului meu deoarece acesta e prea ingaduitor cu el...
Ce as putea face in acest caz??? Aveti vre-un sfat? Sunt la capatul puterilor, nici la toaleta nu ma pot duce fara copilul meu langa mine, copil care mentionez ca este F. cuminte si nu am avut nici o problema cu el, nici nu-i auzi gurita cand este in casa, daca nu-i este foame sau sete sta cuminte si se joaca singurel cu jucariile lui... [:(]

[Cami-N]

In aceasta situatie eu m-as comporta cu acest copil ca si cu copilul meu,adica l-as mustra asa cum as face-a cu al meu,sau asi incerca sa-l castig de partea mea,asi afla ce il incanta si i-as oferi.Daca nu ar da roade nici o metoda,probabil ca asi avea o discutie serioasa cu sotul in vederea reducerii numarului de ore petrecute de pusti la mine! Zic si eu! Iti inteleg situatia,imi inchipui cat iti este de greu sa te abtii sa nu il strangi de gat Eu cred ca pana la urma tot i-asi da o mama de bataie ! Copiii la varsta lui sunt foarte dificili!Rabdare si bafta multa

[blueeyes777ro]

Pai da, dar credeti ca ma pot impune in fata lui daca sta numai agatat de taica-su?? Tot ceea ce il incanta este sa ii ia jucariile din mana lui fie-miu si sa se tina dupa taica-su scai, numai la el in brate si e ditamai copilu' [:(]
Iar la discutia de aseara cu sotul, spunandu-i ca este obraznic si neascultator si ca ar trebui sa se impuna in fata lui, sa nu-i mai permita atatea lucruri ghici ce raspuns am primit!! "da, dar nu pot spune NU unui copil, el este centrul vietii mele si am inceput chiar sa ma gandesc sa ma mut inapoi la fosta doar pentru el, pentru ca simt ca i-am distrus viata"
Super! Acum sunt disperata si pentru ca mi-as putea pierde sotul... am plans toata noaptea cu gandul asta...
Nu mai stiu ce sa fac, nu mai stiu cum sa ma comport... nu stiu pur si simplu cum sa reactionez. Imi iubesc sotul dar nu-mi pot lasa fiul plangand la usa deoarece el se joaca cu fiul lui...

[corimon]

Dupa parerea mea cred ca ar fi foarte indicat daca ai incerca ,atunci cand sunteti impreuna,cu totii,tu,sotul si copilul de 4 ani sa incercati sa discutati,cu calm despre problema asta;tu ar trebui sa explici cum stau lucrurile din punctul tau de vedere si sa-l faci sa in telega pe copil ca fiul tau nu are decat 1 an si 5 luni si ca si el a avut aceasta varsta.Ba chiar poti sa-l intrebi daca i-ar place ca un copil mai mare sa-se comporte asa cu el.IN ce-l priveste pe sotul tau poti sa-l faci sa inteleaga faptul ca asa cum el are un copil si nu poate sa-i zica NU ,asa nici tu nu poti tolera rautatile lui atata vreme cat il afecteaza pe fiul tau.Stiu ca e complicat dar trebuie sa ai curaj sa poti duce discutia pana la bun sfarsit.BAFTA!

[lili_ang]

Draga mea, situatia ta pare intradevar fara iesire! Dar eu sunt convinsa ca, cu rabdare si cu multa intelepciune, o poti rezolva! N-am inteles foarte exact: sotul tau nu e tatal natural al copilului tau?
Parerea mea e clara: pustiul face asa ca sa atraga atentia, probabil in mintea lui de copil te asociaza pe tine si pe copilul tau cel mic cu ce e mai rau, din cauza voastra tati nu mai sta cu mami a lui si tot asa (probabil un psiholog s-ar pricepe sa explice mai bine)! Eu sunt convinsa ca acest copil (cel mare) sufera extraordinar de mult si asta e modul lui de a-si exprima revolta! Problema, dupa parerea mea, nu tine de copil ci de relatia ta cu sotul tau! Tu trebuie sa-i spui lui despre scena pe care ai surprins-o (cu sugrumatul) sa inteleaga si sotul tau ca nu e de gluma. El poate isi imagineaza ca sunt doar asa, atitudini nevinovate de copil foarte activ, furat jucarii, etc, poate nu i-ai spus dimensiunea problemei! Eu in locul tau mi-as impune foarte clar punctul de vedere fara sa ma tem ca mi-as putea pierde sotul. Dupa cum ziceam problema e mult mai profunda daca tu simti asta, daca te indoiesti de dragostea lui, daca el poate renunta asa usor la tine doar pentru ca el considera ca e mai bine pentru copil sa se mute inapoi! Tu in prima faza ii poti explica foarte frumos ca poate fi in continuare un tata extraordinar pentru copil fara sa fie nevoie sa se mute cu fosta sotie! Se vede ca esti o tipa rezonabila si cu mintea pe umeri care ii permiti sa -si indeplineasca rolul de tata fara nici o restrictie! Si neaparat trebuie sa aiba o discutie serioasa cu copilul in care sa ii explice de ce nu e bine ceea ce face, sa il asigure ca, chiar daca nu mai locuiesc impreuna, el il iubeste in continuare la fel de tare, dar in acelasi timp trebuie sa-i spuna clar ca el va iubeste si pe voi, inclusiv pe cel mic!
Nu stiu, poate am scris mult si prost, tu judeci asta! Dar concluzia mea cam asta e: tu nu prea poti face mare lucru fatza de copil (nu ai nici o autoritate in fatza lui, nu te respecta), ceea ce trebuie sa faci este sa ai o discutie urgenta cu sotul tau si sa-i spui toate astea! Nu te teme ca-l pierzi! Daca el reactioneaza urat, parerea mea sincera (si cam dura, dar asta e!) e ca mai bine iti pierzi sotul, decat sa-ti pierzi copilul in cine stie ce accident stupid! Fereasca Dumnezeu ce-i poate trece prin cap copilului cel mare! Daca lui nu i se vorbeste suficient si pe intelesul lui, nu se va schimba!
Si ca un ultim lucru! Pana una alta calmeaza-te, ocupa-te de copilasul cel mic, incearca sa nu-i transmiti si lui starea ta! Intr-un fel sau altul lucrurile se vor rezolva si va fi bine! Multa putere iti doresc si sper ca nu te-am suparat cu ce am scris aici!

[lili_ang]

Draga mea, situatia ta pare intradevar fara iesire! Dar eu sunt convinsa ca, cu rabdare si cu multa intelepciune, o poti rezolva! N-am inteles foarte exact: sotul tau nu e tatal natural al copilului tau?
Parerea mea e clara: pustiul face asa ca sa atraga atentia, probabil in mintea lui de copil te asociaza pe tine si pe copilul tau cel mic cu ce e mai rau, din cauza voastra tati nu mai sta cu mami a lui si tot asa (probabil un psiholog s-ar pricepe sa explice mai bine)! Eu sunt convinsa ca acest copil (cel mare) sufera extraordinar de mult si asta e modul lui de a-si exprima revolta! Problema, dupa parerea mea, nu tine de copil ci de relatia ta cu sotul tau! Tu trebuie sa-i spui lui despre scena pe care ai surprins-o (cu sugrumatul) sa inteleaga si sotul tau ca nu e de gluma. El poate isi imagineaza ca sunt doar asa, atitudini nevinovate de copil foarte activ, furat jucarii, etc, poate nu i-ai spus dimensiunea problemei! Eu in locul tau mi-as impune foarte clar punctul de vedere fara sa ma tem ca mi-as putea pierde sotul. Dupa cum ziceam problema e mult mai profunda daca tu simti asta, daca te indoiesti de dragostea lui, daca el poate renunta asa usor la tine doar pentru ca el considera ca e mai bine pentru copil sa se mute inapoi! Tu in prima faza ii poti explica foarte frumos ca poate fi in continuare un tata extraordinar pentru copil fara sa fie nevoie sa se mute cu fosta sotie! Se vede ca esti o tipa rezonabila si cu mintea pe umeri care ii permiti sa -si indeplineasca rolul de tata fara nici o restrictie! Si neaparat trebuie sa aiba o discutie serioasa cu copilul in care sa ii explice de ce nu e bine ceea ce face, sa il asigure ca, chiar daca nu mai locuiesc impreuna, el il iubeste in continuare la fel de tare, dar in acelasi timp trebuie sa-i spuna clar ca el va iubeste si pe voi, inclusiv pe cel mic!
Nu stiu, poate am scris mult si prost, tu judeci asta! Dar concluzia mea cam asta e: tu nu prea poti face mare lucru fatza de copil (nu ai nici o autoritate in fatza lui, nu te respecta), ceea ce trebuie sa faci este sa ai o discutie urgenta cu sotul tau si sa-i spui toate astea! Nu te teme ca-l pierzi! Daca el reactioneaza urat, parerea mea sincera (si cam dura, dar asta e!) e ca mai bine iti pierzi sotul, decat sa-ti pierzi copilul in cine stie ce accident stupid! Fereasca Dumnezeu ce-i poate trece prin cap copilului cel mare! Daca lui nu i se vorbeste suficient si pe intelesul lui, nu se va schimba!
Si ca un ultim lucru! Pana una alta calmeaza-te, ocupa-te de copilasul cel mic, incearca sa nu-i transmiti si lui starea ta! Intr-un fel sau altul lucrurile se vor rezolva si va fi bine! Multa putere iti doresc si sper ca nu te-am suparat cu ce am scris aici!

[nina cosac]

Saracuta de tine...
Esti intr-o situatie complexa si foarte dificila in acelasi timp. Dupa parerea mea "greselile" sau poate "amanuntele " care ingreuneaza aceasta apropiere a ta si a copilului tau fata de copilul sotului tau sunt urmatoarele:
1) Faptul ca baiatul a trecut prin trauma divortului(toti copiii in aceasta situatie se comporta agresiv si posesiv))
2) Si copilul sotului tau este foarte mic pentru a intelege corect ...
3) un tata care nu isi impune autoritatea nu va face decat sa strice echilibrul natural cu care orice copil este daruit de Dumnezeu.
4)Faptul ca baiatul nu te recunoaste nici pe tine ca autoritate, tu petrecandu-ti foarte putin timp cu el(altfel se punea problema daca copilul sotului devenea si copilul tau...)
5)Tu nu ai de unde sa stii daca sufletul nu ii este "otravit" de mama lui vis-a -vis de tine si cel mic

Sper ca realizezi(si eu sunt constienta de dramatismul situatiei!) ca nu poti judeca obiectiv. Cel in pericol "pare" copilul tau dar cel mai mare pericol il paste pe "cel mare". Copilul "cel mare" nu are nici o vina, mai mult, el este cel mai chinuit si cel mai usor de transformat in "rau" pentru toata viata.

Ai stiut ca are un copil si stiai la ce munca" te inhamezi". Sau nu???!!

Iti trebuie ajutorul unui psiholog, expert in problemele copiilor. Nu e de gluma.
Daca vrei sa pastrezi, sa ramai in actuala relatie trebuie sa te inarmezi cu multa rabdare- in primul rand- sa discuti cu sotul tau problemele- fara lacrimi, scene, reprosuri, scandal, pur si simplu ca doi parinti de DOI copii care trebuie sa-i salveze.... si sa se salveze.
Probabil ca va trebui sa ai si o discutie la fel de serioasa cu mama baiatului(tu sau sotul tau) explicandu-i ca, copilul n-are nici o vina in tot ceea ce s-a intamplat si nici nu trebuie sa sufere mai departe, si s-o asiguri de cooperarea ta si de bunele tale intentii(suntem oameni, hai sa vorbim!)
Sunt foarte multe de spus si de facut.

Ar mai trebui sa mergi si la un preot.Te va ajuta foarte mult.



Tine-ne la curent cu ceea ce faci. Suntem alaturi de tine!

[blueeyes777ro]

nu, tatal copilului meu este fostul meu sot, sunt recasatorita si va multumesc foarte mult, ma ajutati enorm cu sfaturile pe care mi le-ati dat!

[mina]

Draga mea, cred ca problema nu vine de la copil ci de la sotul tau. Cred ca el trebuie sa te respecte inainte sa te respecte copilul lui!! Eu cred ca trebuie sa-l faci sa inteleaga ca nu ii face nici un bine copilului atunci cand il lasa sa se comporte astfel, dimpotriva!
Cred ca baietelul lui are nevoie sa faca activitati singur cu tatal lui, are nevoie sa se asigure ca acesta inca il mai iubeste.
Cred ca sotul tau ar trbui sa-i spuna ca-l iubeste, ca or sa petreaca doar ei doi o ora, sa zicem, intr-o zi, iar ca restul trebuie petrecut cu familia, adica tu si baietelul tau; si ca sunt reguli de respectat si ca toata lumea le respecta!! Cred ca baietelul lui e foarte anxios si de aia se comporta asa!
Sigur, sfaturi e usor de dat, e mai greu sa fie puse in aplicatie, dar eu cred ca tu nu vei avea nici un impact asupra copilului sotului at

[blueeyes777ro]

Eeh... problema mea este complicata si cam prea grea din pacate, nu stiu cum se va termina totul dar simt nevoia sa spun cuiva, de aceea am apelat la site-ul acesta la recomandarea unei prietene care probabil s-a saturat de problemele vietii mele...
Prima oara am fost casatorita cu un japonez si deoarece el nu putea renunta la slujba lui am fost nevoita sa ma mut in Japonia asa ca la revedere cu toata cariera pe care as fi sa o am, la prietenii pe care i-am pierdut, studii superioare neterminate, etc.
M-am trezit deodata intr-o tara de care doar auzisem la tv, oameni foarte amabili la suprafata si chiar si sotul meu care mi s-a parut cea mai amabila persoana a devenit indiferent deodata ce s-a vazut casatorit. Lipsea nopti intregi de acasa, motivand ca asa este in jap. dar ca eu nu am de unde sa stiu deoarece nu m-am nascut acolo si tot felul de aberatii de genul acesta. Asa ca...m-am pus cu burta pe carte cum se spune, am invatat japoneza aproape la perfectie, mi-am facut o gramada de cunostinte si am incercat sa intru in ritmul vietii de acolo.
Insa nu a fost de ajuns...sotul a continuat cu escapade nocturne, venind beat acasa si la orice fraza rostita de mine gasea un motiv de cearta stupid. A impus o gramada de reguli in casa precum eu sa stau sa il astept indiferent de ora la care s-ar fi intors, sa aiba baia pregatita cu temperatura optima, mancare tinuta calda, etc. si facea un ditamai tamtam-ul daca ma gasea atipita pe canapea. In fine, i-am tolerat toate acestea deoarece sunt o persoana extrem de rabdatoare insa nu mai dormeam impreuna in camera si nu am mai fost de acord sa facem sex, nu as fi putut lasa o astfel de persoana sa ma mai atinga. Il respectam decat pt. ca imi oferea un stil de viata bun si aveam voie sa fac orice cu exceptia "regulilor".A gasit bineinteles o amanta de care am aflat de la sotia unui prieten de-al lui dar am tacut din gura si nu i-am spus nimic.
Intr-o noapte a venit beat acasa, probabil se certase cu amanta si m-a violat. Precum renuntasem la anticonceptionale deoarece aveam aproape 3 ani de cand nu mai facusem sex cu nimeni la 3 saptamani am aflat ca sunt insarcinata. El nu mai trecuse pe acasa din noaptea violului.
Am decis sa plec in Romania sa ma gandesc ce voi face in continuare, sa fiu alaturi de parintii mei si sa ma odihnesc dupa cele intamplate. Am stat o luna in tara si mi-am dat seama ca nu doresc avortul, aveam 21 de ani dar mi s-a parut o monstruozitate sa-mi omor copilul, mi-am inceput viata sexuala la 16 ani dar m-am protejat intotdeauna si nu ramasesem niciodata insarcinata.
Am decis sa-mi pastrez copilul, si pentru ca nu vroiam sa imi oblig parintii sa-mi creasca copilul (cu toate ca m-au implorat sa ma ajute) m-am intors in japonia si i-am dat vestea mamei lui. Impreuna cu aceasta l-am obligat practic sa ma intretina pana in momentul in care copilul a fost destul de mare sa poata calatori cu avionul atatea ore, adica la 6 luni am plecat in tara. Intre timp, toata perioada sarcinii, nasterea, 6 luni de viata ale lui Alen nu i-am avut aproape decat pe prietenii pe care mi-i facusem acolo, mama fostului sot si atat, parintii mei sunt amandoi cardiaci si nu le este permis sa calatoareasca cu avionul.
Fostul sot decat a venit de cateva ori sa vada copilul dupa nastere dar si asta nu mai mult de 5 min. In schimb ne-a asigurat toate cele necesare, bani lunar si am locuit tot in casa lui.Cand bebe a facut 6 luni m-am intors in tara.Violul prin legea japoneza daca se petrece in timpul casatoriei nu se pedepseste si nu este considerat viol asa ca nu am avut ce sa fac pt. asta iar la puterea detinuta de fostul meu sot si banii acestuia avocatul meu de abia a putut tine fata avocatului lui. Am obtinut la divort decat o parte din bunurile casei, 5000 euro din care 1000 a fost biletul de intoarcere in tara, fara drept de pensie alimentara dar cu interdictia ca fostul meu sot sa isi poata vedea copilul pana la varsta majoratului, adica la 20 de ani in Japonia.
In fine, intoarsa in tara, cu copilul in brate si epuizata psihic am stat o perioada in casa parintilor mei avand grija doar de copil. In noiembrie 2004 cand bebe avea aproape 1 an o prietena mi-a spus despre un casting al unui studio de televiziune si la insistentele acesteia si ale parintilor mei sa imi continui viata m-am prezentat si eu acolo fiind super convinsa ca nu am nici o sansa deoarece nu ma consider fotomodel. Insa...surpriza!! Din aproape 50 de persoane prezente am fost aleasa deoarece au spus ca arat prezentabil, am dictie si stiu sa improvizez in toate situatiile in care m-au testat. Am inceput sa lucrez pentru ei, in timpul acesta mama fiind pensionata pe caz de boala a avut grija de cel mic. Am facut nenumarate emisiuni deoarece veneau sarbatorile de iarna si eu anuntasem deja ca nu voi putea lucra in acea perioada deoarece doream sa petrec timpul cu Alen.
In decembrie, printr-o prietena ce era casatorita cu un olandez si venisera in tara pt. sarbatori l-am cunoscut pe actualul meu sot, si el tot de nationalitate olandeza.Mi-a spus ca este divortat de 3 ani dar totusi locuia impreuna cu aceasta din cauza baiatului de aproape 4 anisori. Precum inima dicteaza in sangele latin m-am indragostit ca proasta de el, renuntand la slujba si urmandu-l in Olanda ca turist bineinteles. Cand am ajuns acolo am aflat alta bomba...fosta sotie a lui tocmai nascuse in ianuarie anul acesta si el nu pomenise nimic despre asta. Am stiut ca este cazul sa ma dau la o parte dar stiti cum e treaba...promisiuni de dragoste, te iubesc mai mult decat orice pe lume etc. si am cazut in plasa lui. Pe fosta sotie a trebuit sa o dea afara din casa prin tribunal deoarece nu vroia sa plece iar intre ei conturile erau rezolvate de la divort, casa ii apartinea lui iar toate bunurile din casa si masina precum si o suma de bani ce fusese deja platita cu 3 ani in urma ei. In aprilie de curand am facut nunta si acum sunt in Olanda unde uite ce probleme au aparut. Fosta lui sotie a cerut de la primarie o casa numai in cartierul in care locuim si noi motivand ca baiatul de 4 ani merge la gradinita chiar langa casa noastra si astfel a obtinut o casa chiar pe urmatoarea strada de langa noi. Mie imi plac copii, v-am mai spus dar din pacate pustiul este prea rasfatat, la asta se adauga si separarea recenta intre ei si uite ce probleme am acum. Iar sotul a cam inceput sa dea inapoi cand il vede pe cel mic cum pleaca acasa la maica-sa plangand, tipand ca nu vrea sa plece, implorandu-l pe tati sa se intoarca la mami etc.
Mi se pare o situatie fara iesire, am incercat sa stau de vorba cu sotul, sa il asigur ca cel mic va fi ok dar se pare ca pe zi ce trece il indepartez si mai mult de mine. Nu stiu cum se va termina toata aceasta poveste dar cu toate ca sunt o fire extraordinar de rabdatoare sunt cam la capatul puterilor. Nu vreau sa il pierd deoarece il iubesc si nu cred ca as mai putea trece iar printr-un divort (cu toate ca recunosc ca este greseala mea de a ma casatori prea repede cu acest om). Acum traiesc asteptand ziua in care iimi va spune poti sa pleci ca eu ma mut inapoi cu fosta de dragul baiatului dar imi pastrez calmul meu dintotdeauna, nu fac istericale si cu zambetul pe buze ce mascheaza toata durerea mea din suflet il tratez ca pe un rege, acordandu-i toata atentia mea. Nu stiu daca procedez corect dar nu mai stiu cum sa reactionez in fata lui si a copilului lui. Cand baiatul lui este la noi nu fac altceva decat sa ma ocup de fiul meu dar precum baietelul meu este un scump, deoarece l-am obisnuit sa doarma singur si doarme ziua 2-3 ore iar seara sta cuminte in dormitor jucandu-se pana adoarme, de pe la 8 seara pana la 8-9 dimineata am timp suficient sa ma ocup de sotul meu care se pare ca nu prea da un ban pe casnicia noastra...
Ma bucur ca am spus tot ce am pe suflet. O seara buna si multumesc tuturor celor care mi-au ajutat putin sufletul prin raspunsurile lor...