Analy, stiu ce e greu si uneori iti vine sa-ti iei lumea in cap!!! De cate ori mi s-a intamplat si mie!!!
Si m-am enervat, si-am plans si m-ama necajit..... apoi am privit spre ei, sot, copil, mama, frate si mi-au dat lacrimile de bucurie ca sunt aici langa mine, sanatosi si m-am rugat la D-zeu sa-i tina in continuare asa. Mai lasa treburile, curatenia, alea - alea: stai langa copii tai si priveste-i; i-ati sotul in brate si saruta-l si spune-i cat de mult il ubesti, chiar daca mai face cate o prostie
Bucurati-va ca sunteti impreuna!!! Iubeste-l asa cum e si incearca cu vorba buna sa-i spui ce ai pe suflet! Cu al meu niciodata nu fac nimic cu nervi; daca nu vrea _ nu vrea si pace!!!
Pupici multi si mult curaj, rabdare si intelepciune!!!!




Legat de prietenia noastra .......eu pot sa spun ca v-am indragit de la inceput si va respect pe toate .va admir f.f.mult.....de mult tineam in mine si nu am avut curaj sa scriu la jurnal....dar ma-si simti mult mai bine sa va spun ca am avut momente cand am vrut sa renunt la forum sau sa nu mai scriu...de ce ....vedeti voi la mine au fost hai sa-i spun opstacole care m-au inpiedicat sa imi termin un liceu...care m-au tinut 2 ani numai in casa ...asteptandu-mi sotul sa vina acasa si sa gaseasca o mancarica calda....pentru ca simteam ca nu mai rezist intre 4 pereti am avut norocul cu o vecina care ma luat cu ia la cules de struguri de cirese.....m-am simtit eliberata si munceam cu tot dragul...mai departe tot aceeasi vecina ma indrumat sa lucrez la o firma de galeuri....aveam 18 ani ...binenteles ca m-am lovit de refuzul sotului ca nu-i nevoie munceste el si pentru mine...cu multe rugaminti si convingeri am reusit sa merg....sa invat...era vorba de pictura pe sticla ceea ce habar nu aveam...dar am intalnit oameni cu suflet care au avut rabdarea de a ma invata...desenu si cum se picteaza....m-am acomodat f. repede....am lucrat 5 ani dupa care au venit copii....era bine acum...ba chiar acum ma inpingea sotul de la spate sa merg la lucru....de 2 ani lucrez la aceeasi serv. cu sotul si e munca si grea si placuta........revin simteam ca nu mi-e locul meu aici printre voi....sunteti minunate ..destepte stiti sa va exprimati f.f.frumos fiecare in parte aveti ceva deosebit ....dar nu am renuntat ..am ramas alaturi de voi si mereu invat cuvinte noi ...expresi noi...asa incerc sa-mi inbogatesc si eu vocabularul care nu e atat de bogat cum mi-as fi dorit.Va iubesc pe toate si va imbratisez cu drag......nu stiu ce ma-s face fara voi
.