Viata e o alegere!

[bella84]

Sa dea Dumnezeu sa va fie bine

[jo_ana]

Imi pare rau...
Ai o semnatura destul de edificatoare...depinde, insa in ce directie faci compromisul, ce consideri a fi cel mai important in viata...
O sa-ti dau si eu un citat:"exista doua moduri de a vedea viata: unul, ca si cum nimic n-ar fi o minune, celelalt, ca si cum totul ar fi miraculos", Albert Einstein...

[mary_lou]

[aceeasi_eu]

Am o luna deja de cand nu am scris??
De ce oare anumite casnicii trebuie sa treaca prin mari furtuni pentru a putea intra intr-o alta etapa?
De ce atunci cand apar miniconflicte nu avem puterea sa le rezolvam ,sa ne spunem cu decenta tot ce ne deranjeaza si sa incercam sa ne intelegem si depasim acea faza?
Fiindca sunt situatii in viata cand tensiunea externa,presiunea din interiorul unui cuplu ne poate crea o stare de nesiguranta?
Fiindca acea stare de nesiguranta o depasim acuzand?Incercand sa-l devalorizam pe celalat pentru a reliefa cat de ,,bun-buna''sunt eu?
Aceste lucruri se intampla in multe casnicii...sunt etape si etape...
Am mai citit pe forum,am mai vorbit cu alte mame...acesta este pragul de trecere de la starrea de supermamica dedicata,femeie care sta acasa cu copiii cei 2 ani de zile,face totul,dar defapt nu face nimic...cand reincepe serviciul,cand intra din plin in activitate,iar lucrurile trebuie reorganizate...
Acum?
Imi pare rau sa spun ca a trebuit sa trecem prin asta si sa implicam copiii.Au fost lucruri spuse.Au fost lucruri dureroase,ne-au afectat atunci enorm pe amandoi...eu credeam ca destul si copiii,insa acum fata mea imi trimite mesajul:
,,e tatal meu si sunt invatata cu el asa cum este,pe mine nu ma deranjeaza cand se poarta astfel,mie imi pare normal''
Ce e normalul?
Este normaulul meu asemenea normaulului tau?
Nu.
Este starea de bine pe care o ai numai tu....eu o pot percepe diferit,important este ca normalul sa-mi aduca o stare de siguranta,incredere.

Depasim etape si mergem inainte!

[bella84]

Ma bucur ca ati gasit puterea sa depasiti problemele si sa mergeti inainte numai bine.

[aceeasi_eu]

Scriam..depasim etape si mergem inainte...
Oare chiar le depasim cu adevarat?
Sau acumulam,ignoram pana cand vom rabufni din nou???
Am ramas pe un teren sensibil amandoi...
Atat de sensibil...

[mary_lou]

[aceeasi_eu]

Multumesc mult pentru urari!
Chiar asa se intampla!
In zilele cand soarele straluceste sunt atat de energica,atat de bine dispusa...

[analy]

[cristina_gl]

Ce mai faci tu, draga prietena? Vad ca si de-aici esti absenta de mult. Stiu, recunosc si lungile mele absente, macar telefonice. Mi-e dor de tine. As vrea sa stii ca ma gandesc la tine nu doar cand am nevoie de un sfat medical, dar viata ne poarta prea des (si prea repede) clipele... printre ore incarcate de munca, de viata, de copilarie. Mi-ar placea sa stiu ca ti-ai gasit linistea, drumul, sperantele... Mi-ar placea sa cred ca ti-ai pastrat zambetul minunat, si nu doar ca o aparenta. Ce-ti mai fac copiii?