clubul mamicilor din decembrie 2006

[oare]

Sanziana - 2 ani si 10luni - incepe grupa mica la gl; 4 ani si 10 luni - ne mutam la hd si singura doamna care mi-a primit-o la o gradi buna avea grupa pregatitoare, dar stiind ca Sanzi urma sa repete grupa pregatitoare i-a dat sa lucreze mai putin decat celorlalti copii; 5 ani si 10 luni - incepe cu adevarat grupa pregatitoare. daca i-a fost greu? nu, pentru ca de fiecare data si-a facut prietene din prima. cand am ajuns la hd, fiind cea mai mica a fost un fel de mascota a grupei, cand a repetat grupa pregatitoare ii stia deja pe copiii din grupa. faptul ca a repetat pregatitoarea nu a avut influente negative asupra rezultatelor scolare (doar 6 copii au luat diploma de excelenta la sf cls intai si ea a fost printre ei).
concluzia: nu te stresa din cauza asta. si nici din cauza faptului ca nu esti parinte perfect. nimeni nu s-a nascut priceput in asta. daca iti spun ca eu am constatat dupa ce am nascut-o pe Sorana ca trebuie sa invat o gramada de lucruri, ma crezi? as fi putut sa jur ca daca am crescut-o pe Sanzi stiu tot despre cresterea unui copil, dar...surpriza! nu stiam decat o mica parte, pentru ca fiecare copil are alte cerinte de la parintii sai.

[mischaela]

eu nu ma mai satur sa ma uit pe aici ... si din cauza ca nu gasesc atatea cuvinte de lauda ... aman ...
deci ... e bucatica taiata din tine mai mira ... bag de seama ca e caldurica la noua gradi ... altfel nu era ea imbracata in rochita mea preferata ... dupa care ma topesc ...
te agiti prea mult cu acomodatul ... se pare ca deja a facut-o ...
iardespre programa ... nu cred ca poate fi prea greu ... ea deja are 1 an jumate in spate, nu?
... si daca nu se achita de indatoriri ... sa fim serioase ... si ce daca ...
nimerisem eu la o nebuna care facea mate non stop patru ani cu ei ...
eu cred ca scopul e altul ... e chiar ala din programa scolara ... pe care am tiparit-o pentru ei ... au o gramada de activitati interesante, mate, vorbire, cunoasterea mediului, culori ... etc ... asta pentru cei care se intreaba de ce atata gradinita cand au bunici acasa ... nu?

[marimira]

Salut fetele !

Mioara m-am mai linistit putin dupa ce mi-ai povestit de Sanziana si dupa ce Jo mi-a povestit de Ton mai ales ca stiu ca sunt copii care au parte de toata dragostea din lume si sunt sigura ca si voi ca si mine vreti sa le oferiti ce e mai bun.
Despre faptul ca mereu avem de invatat e foarte adevarat, mai ales cand vine vorba de copiii nostri , de aceea ne si punem atat de multe intrebari, oare e bine asa,oare n-o sa sufere? Sunt comorile noastre si vrem in primul rand sa nu repetam greselile care le-am simtit pe pielea noastra si apoi sa incercam sa fie mereu bine povatuiti si indrumati.

Micha iti multumim ca ne indragesti, stiu ca sunt cadre didactice care indobitocesc copiii ,slava Domnului n-am dati inca peste una din asta si sper nici sa nu dau vreodata desi pe undeva e la ghici,mai ales cand copiii mai cresc si au mai multi profesori .
Da e cald acolo, in prima zi a cam transpirat de aia incerc s-o imbrac mai subtire,mai ales ca ea adora rochitele.

Azi-noapte a fost un pic mai bine, a mai plans dar nu atat de mult, s-a trezit pe la 3:30 si apoi pe la 6:30, am fost nevoita sa-i repet ca ducem cadourile inapoi daca mai maraie si s-a linistit. Cauta tot felul de pretexte noaptea ca sa mai stau cu ea " mami hai sa zicem inger ingerasul meu, mami vreau apa,mami fac caca...etc"
Smecheri mari astia mici

Faimoasele cadouri : o rochita roz de raiat, o bluza gen rochita care se poarta la colanti si cartea " Mica Sirena"





Va pup!

[jo_ana]

Si eu ma simt tare bine, aici, caci imi place modul tau de a comunica, Mira...imi pare tare rau ca n-am descoperit topicul asta decat acum...
Legat de dormitul separat...noi n-am fortat cu Toniu, de facpt am avut o tentativa, in sensul ca l-am culcat in camera lui, apoi am plecat eu in dormitor, dar peste noapte, s-a dezvelit, nu ne-a solicitat pe niciunul, iar eu am dormit bustean ...si mi-a racit al meu, de nu-i adevarat ...a urmat o vreme cand a fost din nou marait,apoi am amanat...am ramas gravida si-l simteam ingrijorat si usor gelos, aveam si eu oarecare mustrari pentru ce va urma, asa ca am continuat sa dorm cu el (astea s-au intamplat pe la 3.6 ani)...a inceput sa doarma singur dupa 5 ani, fara niciun fel de efort din partea noastra...ca sa evitam problemele de dezvelire, i-am cusut o plapumica (iar acum si lui Art) in care ii bag seara...cu sacul de dormit n-am avut succes, caci voia sa aiba picioarele libere, sa se poata misca...
Concluzia: eu n-as forta si teroriza copilul pentru a dormi singur...pentru intalniri nocturne intre parinti se pot gasi si alte modalitati
Legat de sarcinile la gradi...fii linistita, se va descurca doamna cu ea, iar Laura pare un copil foarte dezghetat si deschis spre activitati...

Eu as vrea sa stiu cum face fata la programul de somn, in sensul, nu plange, chiar doarme? etc...pentru ca imi tot fac planuri si nu stiu care varianta s-o adopt pentru Art, caci Toniu a fost doar la program scurt la gradi...nu vine foarte obosita dupa 8 ore de program?...

[marimira]

[jo_ana]

Glumeam, Mira desi mie mi-e tare dor sa dorm cu sotul intr-un pat, in bratele lui...e altfel, totul
Si sunt convinsa ca n-o terorizezi, dar e p grija in plus si pentru ea, si pentru tine...eu n-as avea nervii sa lucrez la acest capitol, sincer

[marimira]

Sunt si eu oleaca de incatanata tre sa recunosc , nu ma las pana nu reusesc ce-mi propun. Asa am dezvatat-o si de suzeta,de biberon, de leganat, am invatat-o sa faca la olita etc. O las eu cat o las o bucata de timp sa-si faca mendrele da pana cand? Abia astept sa am o noapte completa dormita,ca n-am mai avut de mult

[marimira]

Am uitat sa te intreb zi-mi si mie cum ai cusut paturica in care dorm cei mici ca n-am prea inteles.

[jo_ana]

...in scurta vreme, Mira, si Toniu a dormit omeneste de pe la 3 ani jumate ...asta mic doarme bine, e drept, langa mine

[marimira]

Neata!

A trecut weekend-ul jumate a fost frumos,jumate groaznic...
Sambata am fost singura cu Laura....am mai vb cu voi aici, mi-am facut niste clatite, am inceput sa vad Sherlock Holmes in fine o zi linistita.
Duminica pe la 11 am iesit un pic in oras cu Irina la o prajtura impreuna cu motatele noastre,ne-am simtit tare bine,am ras ,am alergat prin zapada
Las imaginile sa vorbeasca ca eu nu prea mai sunt in stare

Dimineata la micul dejun



La cofetarie





La bulgareala







Ii dadusem Nadiei un dvd cu Tinkerbell dublat in romana,pe la 16 m-a sunat Irina sa-mi spuna ca nu merge,asa ca i-am zis ca iau masina si vin pana la ea sa vedem ce are.
Am stat vreo ora la ea dupa care am vrut sa plec spre casa. Sotul ei are o duba cu remorca care era parcata in fata masinii mele,m-am urcat in masina am facut stanga apoi am inceput sa dau cu spatele ca sa intorc masina,m-am uitat in spate mi s-a parut ca mai am un pic de loc si am mai dat putin in spate,in secunda doi am auzit buf apoi zgomot de geam spart....am inlemnit cand am vazut o gaura in geamul din spate(luneta) atat am putut sa mai spun "nu-i adevarat,nu se poate" am inceput sa plang si sa tremur disperata incercand sa dau in fata am intrat intr-un morman de zapada...n-am mai fost in stare de nimic,am lasat-o acolo si-am coborat...o mamaie trecea pe strada si urmarise toata scena..."lasa mama nu-i nimic" mi-a zis...am intrat in casa la Irina tremurand toata,i-am zis ce s-a intamplat si tot baiguiam " ma omoara Sebi,ma omoaraaaa"...am rugat-o sa mute masina din drum ca eu nu mai eram in stare,l-am sunat pe taica-miu,mi-a spus "acum vin la tine unde esti?"(chiar daca era in timpul serviciului) i-am explicat ca n-are rost ca n-are ce sa faca ,l-am intrebat daca se poate rezolva pe asigurare ,a zis ca nu,Irina cand s-a intors in casa nu stia cum sa ma mai linisteasca.
Va rog sa ma credeti ca mai frica,groaza mi-era de reactia sotului decat de faptul ca se stricase masina.
Irina s-a oferit inclusiv sa-i spunem lui Sebi ca era ea la volan...sau ca m-a lovit ea...
Si-acum cand va povestesc inca mai tremur doar amintindu-mi...
Am reusit sa ma urc la volan si m-am intanit cu taica-miu in fata blocului la mine m-am dus sus ,sotul vazandu-ma cu scaunelul de masina al fetii in mana m-a intrebat " ce-ai facut?" i-am spus isprava mea...ce-a urmat m-a ingrozit...se sufoca de nervi, respira greoi si se plimba ca un leu in cusca tinandu-se cu mainile de cap, tremura carnea pe el la propriu " stiam eu c-o sa faci ceva azi" mi-a spus...n-am inteles ce-a vrut sa spuna
S-a imbracat si a coborat jos,mi-a povestit taica-miu ca incerca sa-i spuna sa merga la cineva aproape sa lase masina in curte sa o acopere cu ceva ca sa nu inghete pe interior...iar el se invartea si trecea pe langa el de parca nici nu-l vedea.
Intr-un final i-am vazut pe geam ca au plecat... pufoasa mea nu mai contenea in a ma intreba "mami de ce esti suparata,de ce plangi?" si ma strangea in brate si-mi spunea ," o sa treaca mami,gata,o sa treaca", omuletul meu drag ...mi-am dat seama totusi ca nu trebuie s-o afecteze si pe ea asta,am incercat sa ma abtin din plans ,i-am vorbit senin,i-am spus ca mami va fi bine si i-am pus un desen animat sa se uite...timp in care m-am apucat de facut ordine la ea in camera incercand sa ma linistesc.
Mi-au trecut prin cap foarte multe...ma tot gandeam ca inainte sa ajung acasa ca a trecut si el printr-un accident in care a fost vina lui si nu i-a sarint nimeni in cap...si ca poate ma va intlege si pe mine,dar n-a fost asa.
Imi sunau in cap vorbele maica-mii " eu nu urc in masina cu tine la volan"...si-mi spuneam eu nu sunt facuta pt asta,poate si din cauza diopriilor mele mari n-am putut sa apreciez distanta,era si noapte...poate c-ar trebui sa las pe cei care se pricep sa faca asta...daca eram cu fata in masina si ii provocam un soc?
Nu stiu daca voi mai avea curaj sa conduc, dar ii multumesc tatalui meu ca poate e singurul care are inceredere in mine in privinta asta si prietenei mele ca m-a incurajat si chiar ar fi luat totul asupra ei.
Deja ma inabusa lacrimile,voi continua cand ma mai linistesc...