Calator prin lume

[mischaela]

ralule ... frumoasa si nemtia asta ... in special sudul ei ...
imi aduc aminte de un orasel superb ... freiburg ... tot asa medieval ... intrasem intr-o cafenea ... jumate biserica parca ... poate imi parea asa din cauza unei muzici la orga ... iar rezonanta salii ... exact asa cum ai descris-o ..
pacat ca nu existau pe atunci minunile digitale ...
pacat totusi ca ati nimerit tocmai in pauza lor de odihna ....
... asteptam continuarea

[jo_ana]

Ce frumos! Si cat de simplu, la subiect si documentat descrii in cuvinte totul ...

[Arheoloaga]

Am zis eu ca voi fi continuat "maine" si uite ca a devenit "poimaine" daaaar, promisiunea este datorie curata, deci...
1 Ianuarie 2010, ne trezim privind in ochi camerista...care era camerist. Abia era ora 8 dimineata...ne-a zis "sorry" si a disparut in trei secunde...incat ne-am intrebat vreo cinci minute daca a fost vis sau aievea...Greseala a fost a noastra...nu atarnasem de clanta "do not disturb".N-a mai fost chip sa adormim...asa ca ne-am imbracat si am pornit din nou la drum. Am luat micul dejun intr-o cofetarie care nu inchisese de pe 31 decembrie Bineinteles, personalul era odihnit si serviabil in ciuda cearcanelor din jurul ochilor!
Am luat apoi metroul...care nici el nu se oprise absolut deloc in noaptea de Revelion(se pare ca aveau ce aveau doar cu muzeele!) si ne-am indreptat spre Konigplatz, o piata vasta, unde Ludovic I a dorit sa realizeze nici mai mult nici mai putin decat o Atena a Alpilor. Planul i-a reusit destul de bine, complexul aparand astazi fastuos dar extraordinar de simplu, in pur stil doric. Paradoxal...cladirile se imbina perfect peisajului...nu dau impresia de artificial.
Propileum

Glyptothec si Ausstellungsgebaude gazduiesc doua muzee dedicate ceramicii si statuilor clasice:


Daca va uitati atent pe scarile ultimului muzeu...se vad urmele "bombardamentului" de care povesteam data trecuta
De la antichitate...am ajuns in doar 20 de minute de metrou la...timpurile noastre. Nu, nu au nemtii metroul timpului, insa ne-a dus de la Konigplatz la Olympiapark, adica parcul olimpic construit cu ocazia Jocurilor Olimpice din '72. La momentul respectiv uimea prin aspectul futurist...iar acum, mie mi-a facut acelasi efect, mai ales ca de multe ori vedeam la televizor imaginea din aer a parcului si mi se parea extraordinara. De aproape...Nicola i-a gasit defecte( ca doar e italian...si pe jumatate inginer asa ca nu era sa fie 100% multumit)...In prezent. parcul este destul de putin folosit. Stadionul gazduieste concerte importante, piscina olimpica este deschisa publicului(inclusiv pe 1 ianuarie) iar aleile spatioase ale parcului sunt permanent batute de amatori de jogging.

Stadionul putea fi vizitat in schimbul unui bilet de 2 euro:

In cadrul complexului era si BMW Museum...si ne-am uitat pe geam pana ni s-a lungit gatul...dar nu i s-a facut nimanui mila de noi. Aici chiar am zis vreo doua despre nemti...adica tii tu deschis stadionul si nu BMW??

Carcotasi de nu se poate...dar pana la urma am revenit la sentimente mai bune...am mai dat o tura pe la o berarie si apoi sa admiram vitrinele cu obiecte regionale...superbe de altfel:

Ne apropiam de plecare...si incepea sa imi para rau...Au ramas atatea locuri de vazut...ba chiar ne gandeam cand sa venim mai spre vara sa vedem peisajele rustice din afara orasului...de-a lugul "strazii infinite", cum au numit germanii strada care "taie" Bavaria de la un cap la celalalt.
Ultima zi...nu uitasem despre planul nostru de a vizita lagarul de la Dachau, care se afla la 18km de Munchen. Incepuse sa ninga si era cumplit de frig... in timp ce eram in masina chiar ne spuneam ca am ales o zi "reprezentativa" pentru o astfel de vizita.
Am ajuns pe la 11, gasind destul de usor locatia pentru ca orasul era impanzit cu indicatoare spre "memorial". Nu stiam la ce sa ne asteptam...nu era ca atunci cand te duci sa vezi un obisnuit loc istoric. Parca ma incerca o usoara agitatie...
Pe aleea de la parcare spre intrare erau cateva panouri unde erau prezentate si alte aspecte ale zonei...mult mai normale, precum pictori sau monumente locale. Am trecut de o zona "de relax" pt vizitatori si ne-am procurat(ichiriat pt vizita) un ghid audio ce ne-a costat 3 euro, plus o garantie de 10 euro(returnata la iesire). Intrarea libera.
Nu cred neaparat in energii sau spirite sau...pietre ce au glas dar...trecand poarta de fier pe care scria ironic "prin munca devii liber" am pasit in alta dimensiune. La fiecar pas facut...ma intrebam..cum a fost posibil...Durerea este inca palpabila in acel loc...sarmele ghimpate tin inca manunchi sufletele chinuite...Mi-am zis initial ca sunt eu prea sensibila...dar am vazut lacrimi in ochii multor vizitatori...NU vreau sa mai comentez...este o experienta deosebita...dar chiar daca voi mai avea ocazia,nu stiu daca as mai avea puterea sa intru intr-un astfel de loc...











Am ramas cu un gust amar...dar cu un enorm castig sufletesc si cu certitudinea ca prin cine stie ce joc al universului...ne-am nascut norocosi si e...urat din partea noastra sa tot uitam.
Hm...sa mai zic ca am avut timp berechet sa meditam? Cam asta a fost traficul intre Germania si Austria:

Nu e culmea? Pe o autostrada unde nu sunt limite de viteza...am parcurs 80 de km in 2 ore si jumatate
Cam acestea au fost cele 4 zile in bucatica asta cu de toate a Germaniei...Mi-a placut...obiectiv vorbind...dar nu mi s-a lipit de suflet...nu a fost afinitatea aceea care te incearca atunci cand vezi ceva demult dorit. Mi-ar placea totusi sa ne intoarcem pentru peisajele rurale incredibile care apar de nicaieri...si de ce nu...sa mai dau o sansa si orasului in sine...poate nu l-am vazut in momentul potrivit!

[jo_ana]

Esti

[analy]

Cate amintiri frumoase

[Arheoloaga]

[Arheoloaga]

Tot citind despre concedii si vazand atatea fotografii de vacanta, mai ca m-a ajuns nostalgia verii abia trecute. In plus...linistea din birou si ploaia torentiala de afara sunt excelente pentru a povesti.
Anul acesta am decis sa nu ne lasam conditionati de concediu pentru a avea cateva zile de relax. De fapt eu nu eram sigura cand si daca voi avea liber, asa ca am incercat sa profitam de weekenduri.
De departe in lista locurilor vazute in vara aceasta castiga primul loc Refugiul Coldai de pe masivul Civetta(Dolomitii din Alpii Italieni), situat la cota 2231m. Am optat pentru o drumetie de trei ore, urmand un traseu cu o inclinare destul de mica, pentru ca invitasem si un cuplu de amici romani despre care nu prea stiam noi cat rezista la efort. Oricum, alegerea a fost foarte buna si toata lumea s-a simtit bine. De spus, ca pentru orice fel de drumetie si oricat de usor este traseul, la munte este imperios necesar sa fii imbracat adecvat sau sa ai macar incaltari speciale si o pelerina pt vant si ploaie caci se poate ca din senin sa se iste potopul (patita de "n" ori). Daca veti avea ocazia unei vacante in Italia si sunteti iubitori ai muntelui...Dolomitii ofera un spectacol extraordinar!
Peisajele si aerul curat ne-au facut mult mai usoara urcarea:




Desi eram deja la sfarsitul lunii iunie, am gasit zapada deja la cota 1800:



Altii...mai temerari s-au dedat la mountain bike:

Si iata-ne ajunsi la destinatie! Satisfactia este pe masura:

In spatele nostru lacul si orasul Alleghe:

Pana si pe culmile cele mai golase...am gasit aceste minunatii:

A fost si mai greut pe ici pe colo:

...:)))ar vrea el...este doar o fotografie mai de jos;)
Cam asa ne-am inceput vara...apoi am continuat cu...mare, Munchen si apoi Croatia insa adevarata relaxare, in ciuda efortului depus am simtit-o doar la munte. Chiar ma destainuiam lui Nicola si ii spuneam ca daca marea ar fi un barbat...probabil as tanji mereu dupa atingerea sa..hm...ar fi in mod sigur un amant pasional insa muntele...ei muntele ar fi barbatul vietii mele...maret, sigur, linistitor.

[mischaela]

raluleeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee

[Arheoloaga]

[mischaela]

lasa ralule ... la vara daca n-o sa vin cu bobu si cu viitoru' microbuzu' ... atunci le iau pe andreeuta si raluca si rezolvam problema ...