by jo_ana » Fri Jan 08, 2010 9:47 am
Multumesc!
L-am sunat pe tata...toata lumea chefuia, i-am urat ce era de urat...ciudat, imi e dor de el, dar nu pot sa-l vad cum e sluga...
Ca tot ne-am rascolit sufletele cu ocazia unui subiect deschis de curant:
tata a este un om foarte inteligent, introvertit, dar sugubat...cand ma gandesc la copilaria mea el bunicul si bunica din partea mamei sunt persoanele de care se leaga momentele placute...Doamne cat puteam rade cu el...apoi imi amintesc cat de mult il ridiculiza mama, apoi imi amintesc scandalurile zilnice...apoi imi amintesc ca ma lua si ma intreba cum ar fi daca ei s-ardesparti ... tainic as fi vrut, dar ma temeam de mama s-o spun cu voce tare...ce solutie gasisem eu in cazul in care urmau sa ma hartuiasca - caci fiecare ma intreba, pe-ascuns, apeland la santaj emotional: tata spunandu-mi ca mama o sa ma tot bata, iar mama spunandu-mi ca stie ca peea n-o iubesc.
Deci, solutia mea? am fugit labunica, i-am povestit si am rugat-o sa nu ma mai dea lor...m-au cautat cateva zile, cand veneau la buni, ea ma ascundea...a certat-o pe mama (care a avut ideea ca sotul si eu i-am distrus tineretea si viata - citez din cele pe care mi le spunea cu ocazia pumnilor zilnici)...apoi m-a trimis acasa...aveam vreo 4-5 ani...plangeam de cate ori ramaneam singura acasa cu mama, caci orice faceam tot se gasea ceva sa nu fie bine...
Am crescut cu gandul sinuciderii, caci nu mai suportam sa vad atata scandal din nimic si sa fiu mereu batuta fara niciun rost...nimic din ce-am facut nu a fost bun pentru ea: nici reusita la facultate, nici masterul, nici casnicia mea, iar cand a venit pe lume Toniu - asta a pus capacul ... copilul avea canalul lacrimal infundat, iar mamea si sora mea se mirau pe el cat de urat si gretos...imi vine sa turbez, doar amintindu-mi...apoi, obosita franta fiind, veneau lamine musafire, plecand nemultumite de tratamentul primit...am mers la mama pentru cateva zile, sora mea m-a scos afara,zicand ca e obosita si nu poate dormi de "matzocul tau"...am plecat acasa...intr-o crunta lipsa de detoate, intr-o zi, cu copilul in brate am vazut negru...nu stiu cum am ajuns la telefon si l-am sunat pe Calin sa vina urgent...era foarte ocupat, a lasat totul balta, dar nu putea sta prea mult, asaca EL a sunat-o pe mama sa vina sa stea cateva ore cu copilul...raspunsul "l-ati facuit, cresteti-l, d-aia v-a dat Nastate concediu, sa va cresteti copilul"...
Tata la toate astea a fost spectator...stiu ca l-a durut, dar cata vreme n-a intervenit de niciun fel, inseamna ca a fost alaturi de ele...
Atunci m-a durut, la al doilea, nu m-a mai afectat nimic...desi in spital, cu cel mic singura ei preocupare a fost sa chemam un preot sa nu moara cel mic nebotezat...a fost singura vorba "dulce" si sa fac ceva odata ca ea nu mai poate sta cu Toniu - recunosc, a stat 2 saptamani cu el, caci a treia n-am mai putut s-o aud cum face si se tanguie ca ea are de lucru...
Atunci, cand eram cu Art in spital, as fi vrut sa vina tata la mine...n-a venit, m-a sunat doar sa ma intrebe daca sunt sanse ca cel mic sa fie bine si cat de prematur e?...a, ba da...a mai zis ceva : inainte sa stiu ca voi fi internata, programaseram sa cumparam impreuna un porc - de labunicul, care m-ar fi asteptat de bani pana oricand...tata mi-a zis in spital fiind, sa facem cumva sa taiem porcul ala, ca asa am promis...eu i-am spus ca nu am bani in acel moment - doar tocaseram 10 de milioane in spital... dar a pasat cuiva? nu, era mai important porcu'!...si l-am taiat si-am dat si-acolo 5 milioane...c-asa voisem...
Cand apoi a venit criza cu hernia de disc...am primit doar reprosuri ca de-aia sunt in starea respectiva, ca sotul m-a obosit ...nu voi spune cate se faceau, in schimb departea cealalta...
Oricum, am ajuns la un compromis: ne vedem, ne purtam civilizat, dar n-avem niciun fel de pretentii unii de la ceilalti...
Imi pare rau, mai ales de tata...caci mi-e dor sa rad cu el...