Esti parinte divortat? Sau parintii tai au divortat?

[Arheoloaga]

[Dual]

Cumva spusele fetelor mi-au intarit impresia ca, intotdeauna cel mai mult sufera copiii, Roxi a fost suficient de mare sa stie ce sa aleaga, Mischa suficient de matura incat sa stranga din dinti si sa mearga mai departe, dar sufletul de copil al Ralucai prin ce a trecut... dureros, foarte dureros! Cred ca orice mama, citind povestea ei, se va gandi mult mai mult inainte de a face un pas decisiv, bineinteles atat timp cat nu e vorba de alcool sau violenta la mijloc si inteleg ca la voi nu se pune problema. Ganditi-va, vorbiti, ganditi-va la copii inca o data si apoi hotarati.

[Dual]

[adeluta75]

De doua zile dau tarcoale la acest subiect si nu indraznesc sa scriu..
Candva la inceputurile mele pe acest forum,tin minte ca incercam sa o consolez pe Oana pt pierderea tatalui ei...printre altele m-a sfatuit sa incerc sa ma descarc aici ,dar nu am reusit nici pana azi sa fac lucrul asta...
Acum o admir pe Raluca pt acelasi lucru pe care eu trebuia sa-l fac demult ...sa pot merge mai departe....sa-mi iau aceasta povara care apasa pe umeri....sa pot sa trag linie trecutului meu si sa-l bag in sertarelul acolo unde ii este locul.
Raluca ,am o poveste asemanatoare oarecum cu a ta...incerc sa o scriu pe scurt si sa raspund intrebarii lui liliat si sa nu deviez de la subiect.
Divortul parintilor mei a inceput tot de la varsta de 8 ani,dar s-a sfarsit peste 1 an jumate cu adevarat si legal...atunci am crezut ca cosmarul meu s-a terminat.m-am inselat..divortul era doar inceputul cosmarului adevarat pe care aveam sa-l traiesc de atunci incolo.
Cel mai greu a fost pt mine sa inteleg de ce anume are loc acest divort? foarte rar se certau in fata noastra iar discutiile erau legate in special de gelozie si in final despre bani foarte multi la mijloc...probbail discutiile lor aveau noaptea si imi dadeam seama dupa ochii obositi si plansi a lui maica-mea.
Nu l-am vazut pe tatal meu niciodata sa o loveasca pe mama mea..in general era un om linistit ,dar introvertit si care te chinuia incet.
A fost un divort lung si chinuitor,cu lupte pt custodia copiilor pe viata si pe moarte.
Prima data mama mea a pierdut custodia noastra din cauza ca tatal meu avea un avocat foarte bun,relatii la tribunal si o gramada de martori mincinosi care spuneau ca mama este o femeie denaturata ,ca nu nu ingrijeste,ca ne mananca paduchii si multe alte rautati la adresa ei.
Si parca nu ar fi fot de ajuns durerea asta ,dar nici propria familie nu tinea cu ea...inclusiv parintii ei au fost contra acestui divort..ea era vinovata pt tot.
In final a castigat custodia noastra in instanta la Bucuresti.....dar oare cu ce pret? cu pretul vietii ei...
Din cauza stresului acumulat in timpul divortului,din cauza noptiilor nedormite cand facea globlenuri si le vindea ca sa poata avea bani pt avocatii din Bucuresti...practic nici nu stiu cand dormea ea ca nu o vedeam tot timpul treaza, sanatatea ei a avut de suferit rau.Din niste banale probleme ginecologice care se puteau trata destul usor...din cauza faptulu ca lucra intr-o sectie la o fabrica de medicamente.sectie cu un mare grad de toxicitate boala ei s-a transformat in cancer de col uterin in ultima metastaza....iar chinul ei s-a terminat la varsta cand eu avema 11 ani.
De la moartea ei e o poveste si mai lunga,nu vreau sa intru in amanunte dar iimpactul psihologic asupra noastra a fost devastator printre care cosmarurile mele,atacurile de panica si anorexia surorii mele...temerile mele nenumarate printe care si frica de abandon a omului iubit.neputinta surorii mele de a-si finaliza o realatie cu casatorie..off sunt multe..poate le voi povesti cu alta ocazie daca vreodata am sa mai am curajul sa imi deschid sufletul aici.

[adeluta75]

[adeluta75]

De cand e dechis subiectul asta,nu mai am somn,insomniile mele au revenit.
La inceput nu i-am gandit de bine lui liliat...de ce acum? de ce tocmai pe forumul asta a deschis subiectul? de ce nu in alta parte? nu e vina ei...ea vrea niste raspunsuri la intrebarile ei..o inteleg.
Din cauza faptului ca aseara nu am mai putut continua ,revin acum cu o compleatre vizavi de intrebarea lui liliat.
Am uitat sa mentionez ca motivul principal al divortului parintilor mei a fost faptul ca mama mea a gresit...a facut greseala sa se indragosteasca de un om cu o problema similara cu a ei...tatal meu a fost gelos.singura injurie pe care am auzit-o din gura lui a fost faptul ca o facea curva...era o femeie foarte frumoasa si admirata iar el nu putut trece peste faptul ca si alti ochi ravneau la comoara lui....de fapt practic el a impins-o in bratele acelui barbat..o auzeam spunandu-i deseori:Mai Vasile nu sunt curva,dar am sa ma fac ,daca tu asta vrei.
L-a inselat,el a aflat adevarul si a inaintat divortul la foarte scurt timp....de aceea si lupta pt custodie a fost asa stransa...vroia astfel sa se razbune pe ea.
S-a recasatorit cu omul pe care-l iubea la cateva luni dupa divort,desi boala ei incepea sa se agraveze....insa eu nu am putut sa-mi iubesc tatal vitreg nici o secunda, desi era un om extrem de bun si atent cu noi,exact contrariul tatalui meu...degeaba imi facea cadouri si imi cumpara lucruri frumoase,degeaba ne plimba cu masina peste tot si ne ducea in excursii..EL era vinovat ca tatal meu nu mai era cu noi...el era intrusul...deci intr-un cuvant l*am urata din tot sufletul si il urasc si astazi.
Sora mea in schimb il adora...ea era mai mica si pt ea totul era o joaca....cea mai oropsita am fost eu deoarece am fost un copil matur prea devreme.
Deci liliat gandeste-te bine la situatia ta..cantareste bine situatia si la fel cum a spus Raluca consulta si fetita ta in legatura cu decizia ta...pt o fata e dastruos sa vada in patul mamei sale un alt barbat ,si cu cat e mai mare cu atat durerea e mai crunta.
Am o rugaminte lla prietenele mele de pe acest forum....va rog din suflet sa nu ma compatimiti..e ultimul lucru pe care mi-l doresc de la voi.
Drama mea e la fel ca oricare alta...la fel ca a Ralucai..la fel ca oricarui copil provenit dintr-o familie divortata si care poarta pecetea o viata intreaga ca provine dintr-o famile"destramata",expresie pe care eu o urasc dearece unii oamneni ne considera ciumati,am intalnit adesea de-a lungul vietii mele.
Si in ciuda acestor intamplate in viata mea,eu ma consider un copil si un adult norocos....puteam sa fiu mult mai rau...puteam sa-mi petrec restul zilelor intr-un spital de boli mintale,puteam sa-mi pterec restul zilelor intr*un orfelinat pt ca asta ne-ar fi asteptat deoarece tatal meu a recunoscut ca nu stie sa creasca 2 copii, cand s-a redeschis procesul de tutela dupa moartea mamei mele....ca am avut norocul sa raman in sanul familei mele buna sau rea cum a fost ea,o familie cu metehnele ei...ca azi nu am ajuns o prostituata,o betiva,o drogata sau si mai rau o criminala.
Multumesc lui dumnezeu in fiecare zi ca avut grija si de sufetul meu chinuit de copil si daca cu o mana mi-a luat ce aveam mai sfant pe lume,cu alta mi-a dat inzecit...un sot caruia ii multumesc ca exista si m-a ajutat sa aduc pe lume lumina ochilor mei.,copii mei.
Acum imi beau ceaiul meu de sunatoare de toate zilele,ca sa ma linistesc...ma astepata o noua zi..o noua provocare...trebuie sa ma adun ..viata merge mai departe...
Cand am sa ma linistesc,am sa revin si am sa-mi spun si eu parerea la postarile dinaintea mea..acum nu pot..sunt ravasita total.

[Dual]

Nu te compatimim, dar te admiram pentru ca ai gasit in tine puterea sa ajungi omul care esti!

[bella84]

[bucurroxana]

adeluta ai dreptate la faza cu ceea ce ai ajuns fata de ceea ce puteai ajunge, si mie imi trece asta prin gand de multe ori ca eram pe punctul de a ceda nu puteam sa ma concentrez la invatat eram in bac exact cand erau scandaluriel mai mari si ma inchideam in camera incercand sa retin ceva. ajunsesem incat incercam sa fiu extrem de atenta in clasa in speranta ca voi retine de acolo o mare parte din informatii, si refugiul meu a fost sotul meu in afara casei si cartile in interior. am citit atatea cari in perioada aceea incat nici nu le mai tin minte pe toate am citit pe narasuflate toate cartile pentru examen chiar daca unele erau nu prea placute le-am citit ca sa ma detasez. apoi pentru facultate... iar un chin examenul am picat prima admitere la litere cu cateva sutimi ( ulterior am intrat prin suplimentare) dar m-a indrumat cineva sa mai dau si la birotica si acolo am intrat cu nota mare. nu stiu de ce caci erau cam aceleasi examene poate am avut mintea mai limpede sau asa a vrut d-zeu. am fost tentata de multe ori sa renunt la facultate sa ma angajez caci statea, foarte rau cu banii dar ceva acolo m-a impins de la spate si am ajuns ceea ce sunt azi, nu o persoana importanta nu o persoana cunoscuta, doar EU o persoana careia nu ii e rusine sa stea cu capul sus.

[aceeasi_eu]

(am trecut si am reusit sa citesc doar povestea Ralucai-am inteles ...Arheoloaga. Sunt extrem de interesata de subiect.Ma bucur sa vad ca sunteti implicate,fiindca dupa cum bine stiti rata divorturilor a crescut considerabil,iar parerea mea-nu ca om implicat-privind doar din afara-este ca cei mai multi dintre noi renuntam mult prea devreme si nu ne straduim suficient,dam prea putin de la noi..poate suntem generatia care asteptam ca lucrurile sa se intample cu viteza luminii sau generatia semipreparatelor?)
Revin sa va citesc...imi pare nespus de rau ca nu pot aprofunda acum...