Bine te-am regasit Ana!
Iata-ma scriind in jurnalul tau dupa mult,mult timp...
Mi-a placut retrospectiva anului 2009...de ce oare ma regasesc si eu acolo?
Singurul lucru pe care nu-l mai fac de 3 ani este ca atunci cand am un punct de vedere diferit,il exprim...mi-a fost lectie de viata demult..in rest aceleasi trairi ca si tine le-am avut..
Si mi-am pus intrebarea de ce religia este cea care ne da increderea sa trecem mai departe...de ce anumite persoane religioase sunt impacate cu sine,iar noi sunt cateodata avari,vesnic nemultumiti de ceea ce ne ofera viata?
de ce?
Am aprofundat si eu acest capitol...fiindca religia ne indruma cu simplitate,ne aminteste ca devaratele valori care trebuie sa conteze in viata sunt familia,cinstea,respectul fata de aproapele tau.
Nu ajungem la religie decat atunci cand simtim ca suntem atat de descumpaniti incat nu stim ce hotarari sa luam si atunci ne gasim linistea,religia ne aduce confirmarea ca viata trebuie traita cu demnitate,indiferent cat ai in portofel sau nu.
Apoi ne revine calmul,impacarea cu sine si ne putem continua drumul,avand o alta perspectiva...
da,exact cum spuneam eu in jurnalul meu..credinta ca exista cineva care aseaza lucrurile pe drumul cel bun...si atunci din punct de vedere psihologic ,este CINEVA care aseaza lucrurile? Sau noi prin starea de imcare pe care o avem ,ne gasim singuri calea ce ne aduce siguranta?
Te pup ..Ana!