Poveste despre iarna...
Cu nasul lipit de geamul aburit, vad niste fulgi ametiti, buimaci parca nu-si afla rostul si drumul pe acest ger ...Voi va aduceti aminte de iarna?
Asa cum imi amintesc eu, iarna avea alte culori, alte trairi...Iarna era minunata...
Iarna asa cum o tin eu minte, avea multa zapada...
Iarna era iarna in micul sat de provincie, intr-un loc uitat de lume...Un satuc intr-o vale, cu un drum pietruit, pazit cu strasnicie pe margini de plopi si nuci...
Iarna, asa cum o tin eu minte, copil fiind, cautand culmea cea mai inalta pentru a gasi locul perfect pentru o partida de derdelus cu prietenii mei...Inchid ochii...Sunt acolo...Pe dealul ce ii spune "Buciumash", unde salasluiesc "casele vesnice" ale strastrabunilor mei...In vale, totul alb, casutele abia distingandu-se printre copacii incarcati de zapada pufoasa, singurul indiciu fiind fumul alb-cenusiu...
Iarna, asa cum imi aduc eu aminte, ma plaseaza pe mine, un copil cuminte, timid si intotdeauna cu un cap peste ceilalti copii din "gasca" mea, pe o sanie, de lemn, mare...Si zvaarrrrrrrrrrrrrrr spre valea abrupta, cu nasul rosu si fruntea strabatuta de broboane de sudoare sub caciulitza cu doi canafi de lana, impletita de bunica mea...
Zvaaaaaaaaaaaaarrrrrrrrr pana in vale, trecand de biserica, trecand de mos Grigore- ce ne priveste din poarta, zvarrrrrrrrrrr de casa bunicilor mei verde pe langa huiditza ce o desparte de o gradina...
Zvaaaarrrrrrrrrrrrrrrr pana in vale, tipand...Si poooooooooooooc!!! In paraul pe jumate inghetat...
Iarna asa cum e in mintea mea, e cu noi patru(doi veri + fratele meu), uzi leoarca, urcand pana "acasa", unde pe prispa sta bunul meu, inalt cu ochii mari albastri, incercand sa ne certe cu zambetul pe buze...Izbucnind de-a binelea in ras cand iese de dupa usa gri a chilerului bunica si vazandu-ne asa spasiti incepe- parca o aud - :
"Agiosu' mamii voastre de impelitati!! Iar v-ati udat?!! Treceti in casa si nu mai iesiti de acolo pan' la primavara"....
Cu capul plecat, trecem pe langa bunul nostru care radea de se prapadea chiar daca buna il boscorodea: "Ei lasa Simioane, razi tu, daca racesc, cine are grija de ghiauri?!!!"
Iarna, asa cum mi-o amintesc eu, era