by jo_ana » Tue Dec 08, 2009 2:29 pm
As vrea sa plang...oare de ce mamele nu au voie sa planga?...sunt foarte trista pentru ca nu reusesc sub nicio forma sa comunic cu Antoniu...pe zi ce trece, intre noi se formeaza o prapastie tot mai adanca si mai plina de pericole...emereu nervos, indiferent de intentiilemele, toate se intorc impotriva mea, mereu ma raneste...nu sunt doar vorbe de copil, parca m-ar ura atat pe mine cat si pe Art...il iau uneori si plecam doar noi doi...atunci nu vorbeste nimic, fiecare incercare a mea de a-l face sa se deschida in fata mea, se sfarseste cu ''da'de ce maintrebi?"...si-atat se invarte in jurul cozii si despica firul in 4, oana cand, intr-un final, iarasi ajungem la reprosuri...
Azi m-a suparat foarte tare la gradinita, caci fara a face nimic aiurea, a picat de prost si a fost ridiculizat de o fatza de fata...apoi se cearta cu mine, imi vorbeste obraznic...as vrea sa plang, caci stiu cum e sa fii fraierul celor smecheri, si-mi pare foarte rau pentru el...si-as vrea sa plang pentru ca ma simt neputincioasa si incapabila a-l ajuta...si-as vrea sa plang pentru ca ma simt ranita de ce am mai drag...