Desi intrebarea nu mi-a fost adresata, as vrea sa expun si experienta mea vis-a-vis de intarcare pentru ca, observ eu, multe mamici au tendinta sa exagereze dificultatea "procedurii"
![zambet larg [:D]](./images/smilies/bigsmile.gif)
.
Am intarcat-o pe Stefana la 1 an si 4 luni, dupa ce muuuulta lume tinea sa ma "incurajeze" despre cat de "usor" va fi si sa imi dea sfaturi sa chem pe cineva sa stea cu ea si sa plec de acasa sau, eventual, sa o duc pe ea la bunici...Am chemat-o pe soacra in momentul in care m-am hotarat, dar nu m-a lasat inima sa nu ma duc la ea cand ma striga, asa incat am intarcat-o singura. I-am spus ca laptele din tzitzi l-a papat miau si nu mai este, ne-am uitat la desene animate pana la miezul noptii, maraind din cand in cand si in cele din urma a adormit si nu s-a trezit pana dimineata, in conditiile in care sugea de 4-5 ori pe noapte. S-a trezit pe la 6, povestea cu miau s-a repetat si in 15 minute a adormnit din nou si asta a fost tot...
Aaaa...si de a doua zi, spre seara, a primit si biberonul...Daca as fi stiut ca e atat de usor as fi intarcat-o mai devreme...