Despre Lucruri Simple

[Arheoloaga]

Ei Mirela...pai tu chiar crezi ca scapi asa, doar cu 5 minute? Daca veti fi prin zona..e musai sa ne vedem!
Adela ..sper sa fie bine...Am cam intrat in panica...Parca nu sunt normala...mi se pare ca prea s-au aranjat toate asa...de pe-o zi pe alta. Pretul este si el pe masura...venirea mea acasa este din ce in ce mai departe. In fine...voi vedea maine...
Miha...Doamne ajuta...sa reusesc sa-i dau pe spate. Nu este slujba visurilor mele...este mai banoasa da, este un salt de calitate, este in acelasi domeniu cu ceea ce am facut inainte...insa este ceea ce mi s-a oferit...nu ceea ce am cautat. In sfarsit..poate ca mai lipsea asta din randurile mele. Stiu ca voi incerca sa fac lucruile bine.Culmea e ca...de impresionata ce am fost de individul care se numeste manager general...l-am intrebat pe fostul meu sef ce stie despre el...Prima reactie " e sarit de pe fix...e foarte greu sa colaborezi cu el"..Intru pe site-ul firmei si pe pagina de prezentare sta o maxima de-a individului "femeile sunt geniale...chiar daca isterice". Presimt ca experienta asta va fi o adevarata provocare...

[Arheoloaga]

Am avut o zi...lunga, agitata...intre da si nu...la propriu. Am inceput lucrul ca asistent responsabil cumparari...cu...teroare. Da, teroare...daca va fi un faliment incercarea mea de a fi in randul lumii...daca, daca...Dar ce fac cu...provocarea, cu curiozitatea...Va trebui sa infrang multe bariere mentale...Cel mai greu imi este cu condusul...si de asta voi avea neaparata nevoie. Eram in masina cu colega mea, ne intorceam de la un client si parca imi venea sa spun cu fiecare picatura de ploaie..."nu complica lucrurile Ral...nu coplica" insa...dupa cateva minute a aparut curcubeul!! In noiembrie...un curcubeu perfect...Sa fie un semn?
Deocamdata...proba...Pe 18 reusesc sa vin totusi in Romania si pe 3 decembrie incep 8 ore. Probabil si incertitudinea m-a facut sa ma stresez mai mult decat era cazul...insa acum este sigur...vin totusi acasa.

[adeluta75]

Noi te asteptam cu drag....macar cu gandul...in 18 ma voi gandi la tine...azi decoleaza Raluca.

[mary_lou]

[mamiy]

Te asteptam cu drag sa revii!! Cam rar pe aici!Ne lipsesti!

[Arheoloaga]

Am crezut...ca m-am facut mare...am crezut ca nu mai sunt copil, dar colega ce are biroul din fata mea tocmai si-a desfacut o portocala si sunt deodata la coada "la Mistretu'" unde se zvoneste ca o sa aduca portocale. N-am sase ani impliniti...imbracata intr-un fas galben incredibil de incomod pt orice copil, o tin strans de mana pe maita mea. La coada sunt toti vecinii din bloc, unii au adus si paturi si scaune si stau infofoliti in asteptare...Poate trec ore...asteptam...si gerul e tot mai intepator. Eu am fularul tras pana sub ochi si gluga trasa bine pe frunte. Maitza mea zice un "'r-ar ai dracului" care pe mine ma amuza teribil...Vine un camion cu un scris mare si albastru...Sunt portocalele?? Lumea incepe sa se agite, noi stam pe pozitii...sa nu pierdem randul. E si sora mea mai in fata, "imprumutata" unei vecine fara copii...cine stie, poate asa reusea si dumneaei sa ia cateva fructe. Se deschide un mic gemulet si o vanzatoare cu un halat alb si cu o caciula maro enorma spune cateva cuvinte...Iar agitatie...Ajungem in fata...Avem trei portocale!! Sora mea se alege si ea cu una, cadou de la doamna cu care a stat la rand...E cu siguranta cea mai frumoasa seara de iarna...Nici nu ajungem bine acasa si incepem sa desfacem..savuram sucul, coaja o taiem fasii si o punem apoi in cuptor sa "miroasa fumos"...Maita nu mananca niciodata portocale...poate incearca o feliuta sa vada daca sunt coapte...restul ne lasa noua pentru maine...dar ne povesteste ca si ea a fost mica...si erau portocale...si nu cresteau doar iarna asa cum credeam eu.
Sotul meu rade acum de mine si-mi spune ca in decembrie parca se declanseaza o armata de spiridusi care ne aprovizioneaza constant cu portocale...; iarna nu-mi lipsesc din fructiera...da, pentru ca...portocalele se fac doar iarna.

[marimira]

Frumos,tare frumos... imi era tare dor de tine Raluca

[oare]

nu doar frumos...trezesti emotia in noi, mai fata!
mi-ai amintit de copilarie, de ,,Descult'' si de o alta carte a copilariei mele ,,Noi si Arhimededoi''. citindu-le, aveam senzatia ca doar personajele din ele au avut viata grea. abia acum constientizez ca o frantura ni se intampla si noua.

[mischaela]

[marimira]