Povestea unui om.....

[coca pisiceanu]

si....sufrageria noastra care pe atunci ma enerva...mi se parea mica si friguroasa....insa cum mi-e asa dor de ea.........

[oanadd]

cred ca mi-ar fi placut si mie sa stau la tine in bloc, coca! si eu la mama mea acasa ma simt exact asa cum spui tu! din fericire pentru mine eu stau destul de aproape de ele, iar fata mea sta destul de des la mama atunci cand eu sunt la serviciu! toate 'tantile' din bloc sunt un fel de bunici pentru ea! cand nu am avut cu cine sa o las tanti lenuta a fost cea mai buna alegere! regret de pe acum momentele in care toti acesti oameni pe care noi ii apreciem si ei nici macar nu stiu - poate - nu vor mai fi, iar atunci cuvintele vor fi de prisos! sper ca si copilul meu sa aiba parte de asa ceva... e greu acum la timpurile si la vremurile pe care le traim, dar ceva dincopilaria noastra trebuie sa o o lasam mostenire si lor! era o vorba, sincer, nu-mi mai aduc aminte de unde, cum ca pamantul si oamenii nu se uita niciodata! eu nu mi-am uitat nici radacinile nici oamenii!

[mamiy]

Scrie Coca, scrie! imi place tare mult sa -ti citesc randurile!

[Arheoloaga]

Coca...cum trezesti tu amintirile mele si dorurile nespuse...Blocul tau gri, este si blocul meu gri; de fapt, blocul bunicii mele materne. La etajul 1 statea doctorul Secareanu...care facea garzi si nu suporta glasurile copiilor din fata blocului, la 2 era tanti Marinescu...ea facea cele mai bune prajituri de pe scara, la 3 era tanti Ciobanu...ea ramanea fara zahar la fiecare trei zile si venea sa imprumute la tanti Tataru...adica bunica mea...Ca intr-o veritabila familie, fiecare era martor la marile evenimente din viata oricarui vecin..Povestesc uneori sotului meu despre copilaria din Romania si oricat de frumos ma straduiesc sa evoc unele lucruri...vad ca nu intelege; cine stie ce voi mai reusi sa povestesc copiilor mei.
Sora mea locuieste acum in acelasi bloc si nepotii mei se infrupta inca din prajiturile facute de tanti Marinescu si culmea...tanti Ciobanu le este acum bona.
Frumos Coca...tare dulci amintirile pe care le-ai trezit prin randurile tale...

[coca pisiceanu]

Multumesc tuturor celor care mi-au raspuns, la fel si celor care mi-au citit gandurile ...mi-ar placea sa raspund si eu celorlalte jurnale, le citesc cu placere si traiesc totodata starile sufletesti ale voastre.....
In seara asta simt nevoia sa vorbesc despre cei care ma motiveaza sa lupt cu viata si sa ma ridic ori de cate ori e nevoie......COPIII MEI, lumina ochilor mei, sufletul meu, cei mai iubiti dintre pamanteni!
Imi amintesc si acum discutia la telefon cu o vara de-a mea- primisem vestea ca e insarcinata....m-am bucurat dar...in sufletul meu plangeam, plangeam la gandul ca eu nu puteam fi mama......Ma chinuiam de 2 ani, analize, controale, teste...eram satula ....toate in zadar.
La cateva luni, in dimineata de 8 martie, la ora 6 fix 2005....faceam testul de sarcina impreuna cu sotul meu. Nu mai aveam rabdare sa astept putinul timp in care mi se confirma rezultatul, asa ca m-am asezat in fotoliu cu lacrimi in ochi....stiam aproape sigur ca nu-s insarcinata.
"-Mamiiiii! o sa avem un bebelus! " imi spune sotul...
Am crezut ca ma minte dar cand am vazut cele 2 liniute......am simtit un fior, lacrimi de fericire mi-au invadat ochii, imi venea sa ies la balcon sa strig cat pot de tare.....
Sarcina a decurs normal, fara nici o problema si pe 1 noiembrie am simtit pentru prima oara in viata ca sunt fericita.....tineam in brate un baietel minunat, simtem o dragoste cum n-am mai simtit, nu ma mai saturam sa-l privesc. E un sentiment unic, pe care numai cei care trec prin asta stiu cum e.....
.....l-am crescut cu drag, mai mult singura, sotul mai tot timpul era pe drumuri, insa aproape ca nu ii simteam lipsa, voiam sa ma bucur de fiece zambet, scancet, privire....mi se parea ca ma intelege din priviri si eu la randul meu stiam de la cel mai mic scancet ce-si doreste. Nu stiu de ce, dar intre mine si fiul meu a ramas si acum o relatie mai altfel, profunda si sincera ceea ce n-am intalnit si la al doilea copil.
Cinci luni mai tarziu, eram din nou insarcinata...de data asta era din intamplare, nu un copil dorit, motiv pentru care primul lucru la care m-am gandit era sa fac o crima, sa scap de sarcina inainte de a afla chiar sotul meu care venea o data pe luna acasa....simteam ca nu mai e loc de un alt copil, ca unul singur imi e de ajuns asa ca cu ajutorul cumnatei mele -chiar sora sotului meu- m-am programat la ginecolog cu gandul sa termin mai repede pana nu ma razgandesc. M-am dus bucuroasa si fericita ca nu aflase nimeni altcineva........insa.....cand mi s-a facut ecografia......am inceput sa plang. NU NU NU pot sa ucid mi-am zis copilul asta e parte din mine, are sansa la viata, e dreptul lui, de altfel primul lui drept dupa parerea mea......si frumusel m-am ridicat de pe masa dand explicatii ca m-am razgandit. Doamna doctor, parca o simteam nemultumita, tot insista ca e greu, imi amintea in fiecare fraza ca sunt mai mult singura si ca voi face fata f greu....insa nimic si nimeni nu-mi putea schimba gandurile.....
...imediat ce am iesit din cabinet, il sun pe sotul meu, plangeam....aveam regrete pentru gandurile negre ce le-am avut. El nu intelegea mai nimic, nu vorbeam coerent, atat m-a intrebat daca i s-a intamplat ceva baiatului...eu nedumerita.....si la un moment incep sa tip..-Nu intelegi ca vom mai avea un copil?
- OOOO dar tu plangi de parca ar fi murit cineva imi raspunde, foarte bine daca vom mai avea un copil, asta e un motiv de bucurie...
Si .....usor usor a aflat toata lumea....unii ma condamnau, imi radeau pe sub nas, altii ma incurajau. De data asta, am avut o sarcina cu probleme, nu aveam certitudinea ca va supravietui, insa ma rugam....ma rugam plangand Cerului, sa ma ierte ca am vrut sa-l ucid, ma rugam sa mi-l lase, zi si noapte ma rugam......si spre mirarea doctorilor, am dus sarcina pana la capat si am nascut o fetita sanatoasa....o frumusete de copil, cu ochi albastrii cum n-am vazut la nimeni, o fetita blonda cu chip de inger.
Asa am devenit o mamica implinita, o mamica cu cei mai frumosi copii din lume, o mamica invidiata de cei care pana nu demult radeau in urma mea cum ca eu fac copii pe banda rulanta.....si daca se intampla sa mai fac, ii voi pastra si ii voi iubi la fel de mult.
Am realizat ca acum intr-adevar viata mea are un sens, ca nu am trait degeaba, ca am pentru cine lupta si munci.....am realizat ca pot rasturna muntii din loc, ca pot fi o femeie puternica. SUNT MANDRA, sunt tare mandra de puiii mei....la ei gasesc cel mai frumos zambet, cea mai inocenta privire, cele mai profunde declaratii de dragoste....ei sunt parte din mine si nu-mi pot inchipui cum am putut sa traiesc atatia ani fara ei. Nu e secunda fara sa ii port in gand, nu e om pe care-l cunosc sa nu-i fi vorbit despre minunatii mei copilasi...
Ma rog Domnului sa fie sanatosi si sa le dea intelepciune, ma rog sa ma lase in viata ca sa-i vad mari, ma rog sa-mi dea sanatate sa pot munci pentru ei.........

[jo_ana]

Ce frumos scrii; parca ma ma linisteste cand vad ca nu doar eu sunt obsedata de copii...

[bucurroxana]

off coca ce mult se aseamana povestea ta cu a mea...
blocul gri... nu mai e gri acum e verde caci s-a constuit mansarda si s-a refacut... o mare parte din vecini s-au mutat si desi am aproape 8 ani de cand nu mai stau acolo uneori cand pleca spre casa ( e in drumul meu) ma trezesc ca fac un ocol si trec pe acolo si ma opresc in fata blocului ( gabriel mereu ma intreaba unde suntem) si satau si imi aduc aminte ce zile extraordinare am avut acolo. toata gradina era plina vara de copii si ma jucam cu papusile intindeam presul inevitabil pe trotuar si croiam rochii de mireasa caci erau cele mai greu de realizat. prajituri... hmmm toata lumea facea cate ceva si culmea ca mai mergeam si pe la blocurile vecine ( era o tanti care facea acadele yamiiii))). apoi am crescut si am inceput sa mergem la un suc cu baietii din cartier si la petreceri unde toti eram o mare familie. de revelion mereu faceam la cineva acasa si noi fetele mergeam cu o zi inainte si faceam curat in casa faceam salate si tort si prajituri... doamne ce imi e dor de vremurile acelea cand mergeam la cumparaturi cate 10 ca sa luam ce ne trebuie. niciodata nu a iesit scandal niciodata nu a ramas mizerie in casa totul mergea struna.
cand ne-am mutat... sotul meu e vecinul din blocul de alaturi
(toata gasca era trista caci plecam si sincer si eu am regretat.
apoi chesti cu copii si mie cand mi-a spus cumnata mea ca e insarcinata mi-a parut rau... o spun sincer ma simteam nedreptatita caci eu aveam 4 ani de cand ma chinuiam... si d-zeu nu m-a pedepsit ci urmatoarea luna am ramas si eu si em nascut pe 8 martie ( cand ai facut tu testul;)
apoi si eu am ramas iar cand avea gabriel 10 luni dar eu am facut crima caci am ramas in timpul tratamentului cu anticonceptionale si ... riscul era foarte mare. am inteles apoi ca poate am gresit si ca d-zeu mi-l trimisese si totul urma sa fie bine... dar am fost slaba si nu am avut incredere in El... asa ca iar au urmat 4 ani de asteptare...acum a trecut totul
coca scuza-ma ca m-am destainuit la tine dar voi toate sunteti familia mea si as face asta la oricare din voi in jurnal caci stiu ca sunteti prietenele mele de suflet

[analy]

[url=http://imikimi01.com/link/link_through/19pCl-102][/url]

[Arheoloaga]

[analy]