Povestea unui om.....

[coca pisiceanu]

Demult ma gandeam sa scriu despre mine.... de cand eram mica imi placea sa-mi scriu gandurile...
Eu? Eu sunt un om simplu....atat de simplu! Uneori zilele mele sunt gemene, si asta ma face sa cred ca timpul trece atat de incet......
Viata cu mine nu a fost foarte draguta dar imi place sa cred ca sunt totusi un om norocos....am luat cateva palme de abia le-am putut duce....erau clipe cand am cedat psihic....dar multumesc celui de sus ca am avut taria s-o iau de la capat....
M-am nascut intr-o familie normala.....cu parinti muncitori...atat de muncitori incat au uitat ca copiii lor au nevoie de dragostea lor.......si pun mai mult accentul pe mama mea care nu m-a intrebat niciodata daca mi-e rau, sau ce fac eu la scoala, cum sunt prietenii mei? Nu...nu m-a intrebat niciodata nimic...doar trantea si izbea ce apuca cand i se parea ei ca nu e bine ceva. De cand ma stiu sunt f slaba.....slaba de ma intreaba lumea daca sufar de vreo boala incurabila.....insa mama...nu a tinut cont niciodata de asta.....probabil ca era oarecum ingrijorata dar n-a facut niciodata nimic...stiu eu niste analize mai complexe....
Tatal meu? Tatal meu e un om bun.....de la 10 ani nu-l prea vedeam pe acasa...insa stiam ca ne iubeste mai mult ca ochii din cap, motiv pentru care intre mine si el tot timpul a fost o relatie profunda....tot timpul cand aveam probleme stiam ca el ma asculta fara sa ma judece si ma incuraja mereu. Pentru el, toate problemele aveau o rezolvare simpla....
Insa ii iubesc asa cum sunt, parintii nu-i poti alege si le sunt recunoscatoare ca m-au crescut..
M-am maritat de tanara -20 de ani si simteam ca mama se bucura parca ca si-a luat o grija de pe cap..... Nu o condamn decat pentru faptul ca nu s-a sinchisit sa ma dea la facultate. Imediat cum am terminat liceul.......m-a angajat repede si undeva unde se muncea de nu aveai timp nici sa respiri...motiv pentru care de vreo doua ori am fugit de acasa.....nu am fugit de munca, am fugit pentru motivul ca eram tinuta aproape legata cu lantul....niciodata nu aveam voie sa ies ...nici macar in fata blocului cu vecinii....
M-am casatorit...nu e o casnicie foarte reusita -au fost mari cutremure..insa acum s-au linistit apele.....Important e ca ne iubim. Si inca foarte mult.
Dumnezeu ne-a dat 2 copii reusiti -frumosi si sanatosi.
Dupa lupte seculare, si multe tepe am reusit sa avem si noi casuca noastra...insa pana aici am suferit foarte mult si am pierdut foarte multi bani. Nu e terminata decat la parter dar.....eu sunt multumita si asa.....Nu e mare si nici luxoasa dar ne simtim minunat in ea...o sa pun si niste poze.....
Aparent, suntem o familie perfecta, insa mai sunt probleme ce trebuiesc rezolvate...eu am inceput sa scartai cu sanatatea, nu am inca un job de care sa fiu multumita..........
-va urma-

[coca pisiceanu]

[coca pisiceanu]

minunatii mei ingerasi

[coca pisiceanu]

si uite si casuca nostra....asezata intr-un loc uitat parca de lume, linistit, unde primavara cand ies din casa vad in fata mea un camp minunat plin de papadii si cele mai frumoase apusuri de soare...

[Arheoloaga]

Bine ai venit la Jurnale!!
Ai zis bine...chiar par doi ingerasi puiutii tai! Asa ca...da, esti un om norocos!!
Te simt insa usor nemultumita. E bine ca esti atat de sincera cu tine(lucru care mie nu imi reuseste decat in situatii extreme) insa nu te judeca prea aspru!!
E drept ca toti ne-am dori mereu mai mult...de la noi insine, de la ceilalti, ne-am dori o casa mai mare, un job mai banos si cate altele. Dar...important este sa nu uitam de ceea ce deja avem...Nu te mai gandi la problemele de rezolvat, ci la cum sa traiesti si cum sa te bucuri de ceea ce ai realizat pana acum, pt ca mie nu mi se pare deloc putin!! Eu cred ca este mai greu sa reusesti sa te bucuri de un vis implinit, decat sa lupti pentru el. Lupta de a ajunge sus, sau de a obtine ceva este si ea frumoasa, insa la un moment dat devine inertie...Cand in sfarsit reusesti sa atingi scpul...esti atat de sleit de puteri incat nu reusesti sa traiesti momentul, sa te entuziasmezi...Asa ca..draga mea, lupta in continuare pt un job pe gustul tau...continua studiile daca iti doresti...dar ca sa te poti incarca sufleteste....foloseste intotdeauna bucuria viselor deja indeplinite, nu le lasa intr-un colt imediat ce s-au adeverit!! Poate asa...zilele nu ti vor mai parea gemene...

[coca pisiceanu]

Iti multumesc draga arheoloaga ca ti-ai rezervat din timpul tau si pentru mine, iti multumesc ca mi-ai dat si sfaturi bune ai perfecta dreptate.
Cat despre studii? Of...de cate ori am incercat...insa tot timpul a intervenit ceva mult mai important asa ca acum nici nu ma mai straduiesc...cel putin nu in viitorul apropiat. Acum toata atentia mea e indreptata catre micuti, ma straduiesc si-mi doresc sa ma ocup de ei asa cum se cuvine.....apoi trebuie sa terminam si casuca...acum e loc suficient insa cand vor creste micutii vreau sa aiba loc de intimitate...e timp pana atunci insa nu pot sta cu mainile in san....
Ma rog la Dumnezeu sa-mi dea sanatate...asta e cel mai important, cand ai sanatate poti dobandi orice.
Pupici!

[bella84]

Ce frumos povestesti,la fel ca si Ralu iti spun si eu ca deja ai atatea motive care sa te faca fericita casuta voastra minunata e frumoasa tare si stai linistita ca incet incet o sa o terminati nu e nici o graba...imi place si masinuta familiei,o marca draga mie ,ce sa mai spun de cei doi ingerasi sunt atat de frumosi si de dragalasi e de ajuns sa ii privesti si parca te inseninezi...orice familie trece si prin rele si prin bune,de noi depinde sa stim cum gestionam situatia data multa multa iubire va doresc

[coca pisiceanu]

------------------BLOCUL CU AMINTIRI--------------------



Ieri am trecut pe strada mea, strada in care am copilarit multi ani.........tot strada mea imi vine sa-i spun si ori de cate ori trec pe acolo, ma iau fiori....uneori mai scap cate o lacrima...
Intr-un bloc gri, acolo mi-am petrecut multi ani , acolo m-am nascut, acolo au fost oameni pe care i-am iubit -unii s-au stins din viata.....
De cand ma stiu, la etajul unu mereu mirosea a prajituri, la 2 a ciorba....si la 3 stateam eu......uite ca zambesc.....parca simt mirosul si acum.....
La noi in scara, erau cele mai bune gospodine, cand facea cineva placinte ori cozonac, manca toata scara....aproape in fiecare zi ma trimitea mama la tanti Berna, ori la tanti Mariana sa-i cer ba o ceapa, ba un morcov, un ou.........acum nu mi se pare normal...dar acolo asa se proceda....si la noi veneau vecinele la cerut.....
Nu era nimeni doamna....x y. Toate erau tanti...
Diminetile cand parintii erau la servici, ieseam o sumedenie de copii pe scara....mai toti in pijamale si serveam micul dejun impreuna......care cu paine cu gem, care cu lapte, ou fiert, parjoale, care ce avea.....de-ar fi stiut parintii........... eu tot timpul aveam clatite cu gem, care mi le facea tata in aproape fiecare dimineata, si toti copiii stiau ca, clatitele lui nea Mitica sunt cele mai bune . Apoi jucam baba oarba, ne cataram pe balustrada fara a constientiza pericolul.....ne mai certam intre noi si singura amenintare era....."te zic lu maica-ta ca ai iesit pe sala cu mancarea!" Doamneeee cat de frumos era....fara jucarii, fara calculatoare, fara cablu tv....
Se mai trezea cate unu ca are de dus gunoiul, pai toata scara ducea gunoiul...o satra de copii cu cheile legate la gat duceam fiecare o galeata in mana cu gunoi -nu erau pungi menajere .
Toate astea se intamplau cand eram f mica. -pana a intra la scoala.
Cand am crescut mai mare, lucrurile s-au mai schimbat insa nu foarte mult..
Cu timpul, viata ne-a imprastiat pe drumuri diferite....unii au plecat din tara, altii cu studiile prin alte orase mai mari....Cativa din parintii nostrii au murit din pacate......in schimb eu am ramas acolo pana acum 2 ani. Cand m-am casatorit ai mei s-au mutat la tara, sora-mea era plecata din tara asa ca am ramas cu sotul meu. ...in schimb relatia cu vecinele care au mai ramas....nu se schimbase. De dimineata la 7 venea tanti Tantza sa bem cafeaua impreuna, pe la 12 venea tanti Berna sa ma intrebe daca e nevoie sa stea cu copiii mei -de multe ori cand aveam vreo treaba in oras, o chemam pe ea sa-mi stea cu si cand ma intorceam draga de ea o gaseam cu oala pe aragaz -mereu imi facea mancare.
Asa am crescut eu.....intr-un bloc gri unde oamenii erau blanzi si iubitori. Unde eram toti ca o familie.....
Toate intamplarile minunate s-au sfarsit cand s-a vandut apartamentul parintilor mei......am lasat in urma oameni care m-au acceptat asa cum eram, m-au iubit si m-au ajutat asa cum au putut.
"-pleci si tu....ne lasi....mi-a spus tanti Magda.
plec tanti Magdo, pana aici mi-a fost copilaria.....sa-i salutati pe Petro si Mircea <copiii ei> cand se intorc in tara -ii pup dulce ....am zis eu...si am urcat in duba cu ultimile lucruri din apartament.


Ieri am trecut pe strada mea, strada in care am copilarit multi ani.........era pustiu....

[coca pisiceanu]

masuta unde serveam cafeluta cu tanti Tantza.....

[coca pisiceanu]

tati cu Bubu cand era bolnav.....in dormitor...