Amintiri...

[mischaela]

tanti andra, eu sunt raluca alexandra si ma stii de la mine din jurnal ...
duminica 15 noiembrie implinesc 3 anisori si as vrea sa vii sa ma vezi cum racnesc eu ... multi ani traiasca ... si chiar daca nu putem sari impreuna in perna gonflabila ... macar o felie de tort sa mancam impreuna ... si un pahar de sampanie ... fara alcool ... conduc ...sa il ciocnim ...
cu drag, raluca

[oare]

bine te-am gasit, Andra!
am tot citit pe aici despre departari...eu n-am rezistat. am plecat dupa al meu sot si ne-am hotarat sa ramanem aici. e drept ca-i tot in tara, dar ,,distanta'' e cam la fel. nici nu mai vreau sa-mi amintesc de reactiile Sanzianei atunci cand vedea un copil impreuna cu tatal pe strada .
apropo de priza Luciei...eu eram cu burta la gura si reparam centrala de una singura, cu specialistul la telefon. alternativa era sa ma duc sa dorm la soacra-mea pentru ca nu gaseam pe nimeni la 10 seara sa mi-o repare si nici nu ma riscam sa dorm in frig. acum nu mai stiu sa mesteresc nimic.
asteptam sa ne spui cum a fost tortul Ralucai. invitatia e super!

[Dual]

Ralu, mica si frumoasa, mare surpriza mi-ai facut cu invitatia ta! Chiar de nu voi putea ajunge un semn sigur iti voi trimite! Multumesc inca o data!

[Dual]

Mioara iti multumesc pentru vizita! Pe aici prin tara ne-am mai plimbat si noi cu catel, cu purcel, dar asta cand erau copiii mici, acum e mult mai complicat! In ultimii 3 ani sotul a lucrat in Angola, acum e in China, deci... Deci am momente cand ma simt puternica si capabila sa fac tot si momente in care ma prabusesc pur si simplu si, asa cum spune si Lucia, imi vine sa-i spun sa lase tot balta si sa vina acasa! Momentele astea tin pana imi aduc aminte de pregatirea lui fii-miu pentru bac, de leasing si de alte cele!

[mary_lou]

[Dual]

Draga Marie, nu sunt eu de admirat! Barbatul e! Ca el e plimbaretul familiei, daca ma gandesc bine pana acum a ratat Australia si Antarctica , in rest nimic nu i-a scapat! Eu sunt un soi de Penelopa a zilelor noastre, atata doar ca am inlocuit tesutul cu cititul! Of! Eu ar trebui sa fiu aia compatimita: cand imi vine omul acasa dupa indelungi peregrinari prin cine ce stie tari exotice obisnuieste sa ma ia de o aripa si sa-mi arate... frumusetile patriei de parca nu le-as sti! Anul trecut, ca sa fie chinul maxim, au hotarat ei trei sa facem un traseu, citez: "usor, mama, in doua ore l-am rezolvat!" Da? Biiiine! Urcam, teren accidentat, dupa 10 min anunt ca am obosit: nu ma baga nimeni in seama, continuam sa urcam, incep sa protestez: degeaba, urcusul continua, cer pauza si intr-un tarziu se aproba Imi trag sufletul, reusesc sa admir peisajul cateva minute pana expira timpul si...iar urcam, incep sa imi amintesc de toate neamurile si toti prietenii care au fost la munte in ultimii ani si au urcat cat le-a permis masina si nu s-au dat viteji, si n-au facut trasee, si nimeni nu s-a chinuit ca mine si ce nenorocita sunt eu, si nu mai pot, si nu mai vreau! Nu impresionez pe nimeni, aud doar: "Nu mai vorbi atat de mult ca-ti pierzi suflul si-ai sa ai nevoie de el!" Coboram putin si protestez in continuare fara sa inteleaga cineva de ce: doar e mai usor, nu? Of, barbatii astia! Cum nu stiu ei sa gandeasca in perspectiva! Pai, nu stiu eu ca valea aia la intoarcere va fi deal? Stiu! Intr-un tarziu ajungem, in protestele mele si rasetele lor, la vestita cascada al carei nume-l uit mereu, parca Duruitoarea imi amintea Mischa candva! Frumos! Facem poze! Stam la masutele din jur si dansii se uita pe harta: ce-ar fi sa mergem pana la cabana Dochia ca nu mai e atat de mult? Fac o incercare, mai urcam o bucata si capitulez, ma asez jos si anunt ca, de-adevaratelea, eu nu mai pot! Barbatul ma crede, copiii se supara. Ne intoarcem! Da! Dar pe alt traseu ca sa trecem totusi sa facem un popas la o cabanuta! Pe drum nu se poate abtine al meu sa ma filmeze in toiul protestelor cand ii spuneam ca mersul pe jos face febra musculara nu piciorul frumos cum incerca el sa ma convinga, ca sunt suparata, ca nu mai vorbesc cu el... samd. Sa mai zic ca toate neamurile au ras de s-au strambat cand au vazut filmul cu pricina? Ca o saptamana am avut febra de nu mi-a trecut cu toate unguentele pamantului? Ca si acum cand vor sa se distreze copiii spun: hai s-o vedem pe mama? Ce inseamna sa fii in minoritate! Si nu sunt eu de compatimit? Si n-a scapat nimeni macar o lacrima?

[bella84]

Eu, eu dar o lacrima de ras asa tare m am distrat...mititica de tine eu te cred ca era greu dar cand ai trei cavaleri cu tine n ai incotro mergi tot inainte

[dragomir lucia]

ce tare ai fost...chiar ca lacrima de ras am scapat....povestea asta a ta imi aminteste de faptul ca desi mergeam in fiecare an chiar si de cate doua-trei ori la munte niciodata nu faceam drumetii.nasii mei au stat multa vreme in bravov,aveau casa in varful muntelui...de sarbatori ne adunam cu totii,si ce petreceri mai incineam...evident ca dupa o betie buna meerge si un drum pe munte sa mai scoatem alcoolul din noi,dar cum eu nu beau alcool,nu mergeam niciodata,devenind tinta ironiilor.
pt mine muntele inseamna..pe timp de vara sa stau la o terasa sa savurez o cafea in armonie cu natura,iar iarna sa savurez o cana cu ciocolata calda langa semineu...asa ca Andra te inteleg perfect

[mischaela]

[marimira]