Despre mine...!

[mary_lou]

Camitzule, si eu imi exprim compasiunea pentru batranica garbovita si admiratia pentru tanara indragostita care esti! Una calda, una rece...Asa e viata!
Te pup si te imbratisez cu drag!

[Cami-N]

Afara este mohorat,vant,bureaza dar parca nu e frig...cam asa sunt si eu.... Nici nu stiu exact de ce-am deschis pagina asta...as vrea sa scriu dar nu stiu parca sa ma exprim... Am trecut pe la jurnalul Oanei... ce prietena frumoasa am si ce fetita scumpa,am iubit-o dintotdeauna pe Bria,de cand i-am vazut prima oara carliontii blonzi si ochisorii aproape negri mi s-a lipit de suflet... Dar Bria nu-i o fetita care sa se lipeasca de tine,foarte rar ma lasa s-o tin in brate sau s-o imbratisez,nu mai zic de pupici... E ca argintul viu,ti se scurge printre degete si dispare... Poate ca m-am atasat atat de tare de ea fiindca mi-am dorit foarte mult o fetita, pentru ca ea are parul ca al meu si e distanta asa cum eram eu cand eram copil.... Eu ma lipeam foarte greu de oameni, nici la parintii mei nu ma cuibaream in brate,ma rusinam parca sa ma las iubita sau mi se parea ca iubirea aceea nu e reala,doar bunica mea avea privilegiul sa fie giugiulita de mine si sa ma giugiuleasca ,ea era singura pe care o simteam una cu mine!
Nu stiu de ce ma gandesc acum la lucrurile astea... e un refugiu poate,ma ascund de viata reala inotand prin amintiri frumoase, gandindu-ma la perioadele fara prea multe griji ale vietii mele... Sunt necajita si necazurile mele nu au nimic spiritual... nu pot sa vorbesc despre ele, de obicei ma plang in gura mare acum doar ma macina incet incet ... Sunt calma dar sub calmul meu e un amestec de durere si tristete,dezamagire si autocritica, neputinta si disperare,fiecare legate de altceva din viata mea,fiecare are un motiv anume ... Gata,mi s-a sfarsit sirul cuvintelor...simt lacrimi care-mi inunda ochii...mi-e dor de mama;as vrea sa fie aproape,sa merg in vizita la ea ca sa-mi dea putere...mereu imi arata o parte a vietii ce exista langa mine care ma face sa ma simt norocoasa de viata mea....

[oanadd]

bratele mamei intotdeauna vor fi cele mai potrivite sa cuibareasca la adapostul lor copilul in momentele lui grele. poate ca nu ti-ar spune mare lucru, dar cu siguranta ca va stii sa te asculte si tu te vei descarca povestindu-i despre fricile si framantarile tale. faptul ca le ai e dovada iubirii tale pentru ai tai, pentru familia ta! eu sper sa se rezolve totul cat mai repede! te pup!

[jo_ana]

Nu stiu ce te framanta,Cami...imi pare rau sa te stiu trista...nu stiu nici um sa te incurajez...intr-adevar, din fericire, exista in noi,mereu,o doza de optimism care ne face sa vedem lucrurile frumoase din viata noastra, un sambure de speranta ca totul se va rezolva cu bine si un pic de intelepciune ca sa vedem partea plina a paharului...
Te pup si sper sa fii bine...

[Cami-N]

Mereu gasesc ceva care sa-mi readuca zambetul pe buze,daca nu gasesc eu,imi gasesc prietenii.... Mereu framantarile de peste zi devin mai grele noaptea si dimineata uneori se spulbera...fiecare zi aduce cu ea ceva nou,trebuie doar sa deschid ochii si sa observ... De ce oare in unele zile ochii mei refuza sa priveasca?

Oana,imi e dor de-acasa si nu stiu de ce pentru ca inainte rar sufeream de-asa ceva... si mama mea,asa cum mereu gasesc eu ceva nemultumitor in felul in care m-a crescut,este totusi mama mea,ar trebui sa citesc mai bine in trecut ca sa nu-i repet greselile...

Jo,la mine tristetea e ca si fericirea,apare din neant si dispare la fel,o traiesc la fel de intens .... Iti multumesc pentru gandurile bune,nici nu stii cat ajuta raspunsurile voastre !

Asa am fost ieri si am ramas si astazi...

[jo_ana]

ma bucur ca te-am gasit...strengara si oarecum melancolica...chiar ma gandisem azi la tine, in timp ce coceam o droaie de clatite...nu eram obisnuita cu tonul din ultimul mesaj si mi-era teama ca e ceva greu apasator...
daca azi zambesti, nu uita s-o faci si maine...

[Cami-N]

Era ceva foarte apasator in acele zile..m-am mai linistit ,nu intru totul dar exista sanse ca situatia sa se indrepte in intregime... Ma uit la pozica pusa de mine si parca n-as fi eu in ea..parca in ea este cea care eu as vrea sa fiu....

[mary_lou]

[Cami-N]

Multumesc Mary...am acum un zambet pe fata ce n-ar incapea intr-o fotografie

[Cami-N]

....seara de duminica..serios daca nu-i cea mai trista si deprimanta seara din saptamana, cea mai fara chef de nik...urasc serile de duminica casa parca-i toata varza, nu-i pic de veselie in jur...numai ganduri ca maine am de facut aia,aia,ailalta... poate ca Alex va fi ok de dus la gradi; daca nu, trebuie sa vad cum ma organizez;trebuie sa gatesc iar... asta inseamna sa fac piata...afara e tare urat....urate zile de noiembrie;ieri a fost frumos,a fost cald si placut,a fost si soare....
....as intra pe la cafea sa rad cu fetele dar parca nici chef de asta n-am...poate nu s-a suparat Onutza asa tare pe mine ieri ...am dansat aseara ...mi-a fost dor sa dansez,sa rad,sa ma prostesc... exista mereu cineva in umbra mea,aseara l-am simtit pas cu pas langa mine,ii simteam respiratia in ceafa mereu si ma gandeam... este placut sau deranjant? La un moment dat imi doream sa fiu libera si am iesit afara...
Nu exista libertate...odata ce am facut un pas in viata,nu mai pot respira singura ,nu mai pot parca nici sa privesc in voie...parca cineva a pus stapanire pe intreaga mea viata si fiinta...si acum,scriu cateva randuri si imediat apare cineva langa mine...nu am intimitate in nimik...
...de obicei privesc altfel situatia asta insa in seara asta ma simt incatusata...asa ma simteam si aseara....degeaba sunt adult, degeaba am plecat din casa parintilor...inca trebuie sa dau socoteala cuiva pentru fiecare pas de dans,pentru fiecare cuvant spus ... ma doare lucrul acesta... ma razvratesc in sinea mea si ma resemnez imediat...eu am ales...eu singura am ales....